Quantcast
Channel: Romania Megalitica
Viewing all 251 articles
Browse latest View live

Ha, ha, ha... Cititi aici: 'A venit momentul sa colonizam Luna. Proiect realizabil in urmatorii 5 - 7 ani - care sunt costurile'. Prieteni, sunt doar glume. Glume proaste, care permit unora sa cheltuie bani, multi bani! Aberatii care fac ocolul lumii!

$
0
0

O echipa internationala de oameni de stiinta a pus la punct un plan amanuntit de colonizare a Lunii, proiect realizabil in urmatorii cinci=sapte ani cu costuri ce nu sunt considerate foarte ridicate, avand in vedere anvergura proiectului - doar zece miliarde de dolari.
"A venit timpul sa ne intoarcem pe Luna, de aceasta data pentru a ramane acolo, iar finantarea nu mai reprezinta cea mai mare problema cu care ne confruntam", concluzioneaza echipa intr-un raport publicat recent.

Rusii vor sa construiasca pe Luna o baza pentru oameni

Din aceasta echipa de oameni de stiinta fac parte si cercetatori din cadrul NASA, desi Agentia spatiala americana a precizat foarte clar ca revenirea pe Luna nu face parte din planurile sale pentru viitorul apropiat, resursele fiind rezervate pentru o prima misiune cu echipaj uman pe planeta Marte.

Chiar si asa, tinand cont de bugetul nu foarte piperat pentru ridicarea unei baze permanente pe Luna, NASA ar putea sa-si revizuiasca pozitia, conform unui material publicat de Yahoo! Science.

Costurile mai reduse sunt legate de evolutia tehnologiei de printare 3D care poate transforma minerale de pe Luna in materie prima si poate produce diferite obiecte necesare la fata locului, fara a mai fi nevoie sa fie transportate de pe Pamant. De asemenea, echipamentele dotate cu celule solare vor reduce necesarul de energie, iar rachetele reutilizabile construite de compania SpaceX vor reduce si costurile de lansare pentru echipamente si provizii.

Astfel, o baza lunara construita din incinte gonflabile si sere si dotata cu tehnologie robotizata poate sustine cate zece colonisti pe Luna ani la rand. Acesti colonisti pot continua sa extinda baza selenara, iar in zece ani colonia ar putea gazdui in mod permanent 100 de oameni. In plus, colonistii si-ar putea asigura singuri cel putin o parte din costurile de mentinere si extindere a coloniei extragand apa inghetata pe care o pot transforma in combustibil pentru rachete si o pot vinde companiilor de zboruri spatiale.

Rusia planuieste sa trimita oameni pe Luna

Si alte agentii spatiale au studiat posibilitatea ridicarii unei baze permanente pe Luna. Agentia Spatiala Europeana (ESA) a examinat serios aceasta problema in ultimii 2 ani. Pentru ESA, Luna este poligonul perfect de incercare pentru numeroase tehnologii necesare pentru cucerirea planetei Marte si explorarea cu echipaje umane si a altor lumi din sistemul nostru solar.

"Pe mine nu ma intereseaza Luna. Pentru mine Luna este la fel de banala ca o bila de beton. Insa nu vom putea ridica o baza de cercetare pe Marte pana nu vom invata cum sa o facem mai intai pe Luna. Luna ne ofera posibilitatea sa ne pregatim pentru Marte", a comentat astrobiologul Chris McKay, de la NASA, care a contribuit la acest raport.

Sursa: ziare.com
----------------------------------------------------------

Atentie, se mai intampla si lucruri bune! Guvernul a pus „gand rau” cautatorilor de comori preocupati doar de castiguri banesti !

$
0
0

Sute de români dețin, în momentul de față, detectoare de metale, în baza unor autorizații emise de Poliție, cu ajutorul cărora caută obiecte cu valoare arheologică, inclusiv comori. Unii sunt pasionați de istorie și dornici să scoată la lumină artefacte, apoi să le predea autorităților locale, alții vor doar să se îmbogățească, știind că, pentru acest lucru, statul îi despăgubește cu până la 30% din valoarea obiectelor. Un gest lăudabil, pentru că ar fi putut să vândă obiectele pe piața neagră. Dar, atunci când sapă după obiecte de metal, persoanele respective pot distruge fără voia lor locul respectiv, extrem de important pentru arheologi, care trebuie să afle toată povestea din spatele tezaurului. Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a declarat recent că se intenționează schimbarea legii, astfel încât detectoriștii să nu mai primească bani pentru obiectele găsite. Ei vor fi obligați să colaboreze cu arheologii, iar obiectele vor fi cumpărate de stat doar dacă au fost descoperite de o astfel de echipă mixtă ! “ Mai bine să rămână acolo, în pământ, unde au stat 2.500 de ani, decât să devină un obiect de vandalizare!”, a declarat ministrul, referitor la comori.

„Scoaterea haotică a unor artefacte din pământ - similară cu distrugerea unor clădiri cu excavatorul sau dinamitarea unor monumente”

Dr. Alin Frînculeasa, șeful Biroului Arheologie din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, susține că ar fi o idee bună ca statul să nu mai cumpere artefactele căutătorilor de comori care nu colaborează cu arheologii. Totodată, el este de părere că toți deținătorii de detectoare de metale ar trebui să primească autorizații de la Ministerul Culturii de fiecare dată când pleacă pe teren să caute obiecte de metal cu valoare arheologică. „Eu, în calitate de arheolog, solicit autorizații de la Ministerul Culturii pentru fiecare lucrare. Ar trebui ca această regulă să se aplice și deținătorilor de detectoare de metale aflați în căutare de comori” , ne-a precizat acesta. În cadrul întâlnirilor avute până acum cu deținătorii de detectoare de metale din județ, arheologul Alin Frînculeasa i-a îndemnat pe aceștia să nu scoată obiectele din pământ, ci să cheme arheologii atunci când descoperă ceva, pentru a nu distruge locurile respective. În opinia acestuia, noua lege o să-i descurajeze pe unii dintre căutătorii de comori interesați doar de câștigul bănesc, dar vor exista, în continuare, și persoane interesate să facă trafic cu obiectele găsite.

Declarația Ministrului Culturii este considerată salutară și de dr. Ovidiu Țentea - arheolog în cadrul Muzeului Național de Istorie a României și responsabil științific din partea MNIR pentru cercetările arheologice de la Dumbrăvești, Prahova, unde se află ruinele unui castru și ale unor băi romane. Acesta se numără printre cei 22 de arheologi de la Muzeul Național de Istorie a României semnatari ai unei scrisori deschise către Ministerul Culturii, document ce abordează și problema deținătorilor de detectoare de metale. Specialiștii așteaptă încă un răspuns oficial din partea Ministerului Culturii la mai multe solicitări legate de această chestiune și implicit „adoptarea unor măsuri urgente și ferme pentru stoparea acestui flagel considerat de ei un pericol la adresa siguranței naționale, dar și un spectacol mediatic de prost gust!” susține dr. Ovidiu Țentea. Acesta este de părere că rețelele acestor afaceri nu vor înceta să caute soluții, dar are încredere că vor fi luate măsurile legale corespunzătoare pentru limitarea acestui fenomen nociv. „Aș dori să atrag atenția și pe această cale asupra faptului că importanța informației istorico-arheologice provine din descoperirea acestor obiecte în contextul lor original, anume asociate cu alte artefacte și structuri constructive aparținând epocii respective. Numai astfel aceste obiecte pot fi apreciate prin justa lor valoare istorică, astfel contribuind la mai buna cunoaștere și înțelegere a trecutului. Scoaterea haotică a unor artefacte din pământ este similară cu distrugerea unor clădiri cu excavatorul sau dinamitarea unor monumente aflate în picioare. Colectarea lor în grupuri ad-hoc de obiecte de aur sau argint este similară, spre exemplu, cu adunarea într-o grămadă de moloz a fragmentelor decorative dintr-un portal al unei catedrale gotice! Ce valoare mai pot avea aceste piese provenite dintr-un ansamblu proaspăt distrus cu intenţie doar în scopul câștigării unor recompense materiale sau argumentându-se că este obligatoriu ca toate vestigiile trecutului să fie descoperite printr-o întrecere cu miză cantitativă? În niciun caz nu-mi imaginez că suntem actori ai unor ecranizări ca "Goana după aur" sau "Indiana Jones"!".

Braconaj arheologic la Mălăiești

Potrivit interlocutorului nostru, sunt descoperite frecvent urme ale detectărilor ilegale, în zonele șantierelor arheologice, inclusiv în Prahova. „Urmele detectoriștilor le-am găsit frecvent în necropola estică de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa începând cu anul 2001, inclusiv în complexele pe care le cercetăm, pentru a le finaliza, până seara târziu. Dimineaţa, la prima oră, când ne întorceam, piroanele de la caroiajul cu care realizam desenele erau smulse, semn că braconierii îşi verificau aparatele, întrucât detectau pe întuneric. Zonele învecinate punctului respectiv erau, la rândul lor, răscolite. Erau persoane care cunoșteau îndeaproape cercetările noastre. Ceea ce puteam face era să sesizăm poliţia locală! Cele mai recente și frecvente braconări le-am constatat și documentat pe suprafața castrului roman de la Mălăiești (din comuna Dumbrăvești, județul Prahova – n.red). Aici, începând cu anul 2011, de când desfășor împreună cu echipa pe care o coordonez cercetări arheologice, avem astfel de surprize de câteva ori pe an, pe perioada verii, cât suntem la fața locului.

Fenomenul, pornit în cazul unora poate de la un hobby, a devenit aşadar "sport naţional", având deja și o oarecare "tradiţie"! Deși ne aflăm încă la nivelul declarațiilor în ceea ce îl priveşte pe ministrul Culturii, sper ca măsurile menite să stopeze acest fenomen profund nociv să nu întârzie, iar atunci când ele vor demara, să fie coerente și să reglementeze corespunzător situația foarte gravă în care ne aflăm. Mi-aș dori ca acțiunile noastre să aibă ecou și în rândul societății civile, a cărei voce autoritățile au început să o asculte!”, ne-a mai precizat dr. Ovidiu Țentea.

Sursa:  http://www.ziarulprahova.ro/stiri/cultura/232571/statul-a-pus-%E2%80%9Egand-rau%E2%80%9D-cautatorilor-de-comori-preocupati-doar-de-castiguri-banesti#.Vvo0L6k_kEk.facebook
------------------------------------------------------------------------------

Oul. O calatorie fascinanta si surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul

$
0
0

Oul – Universul intr-o coaja.
Cu siguranta cel mai cunoscut simbol al Pastelui, banalul ou cel de toate zilele, pe care ne-am obisnuit sa-l vedem in farfurie gatit sub diferite forme, ascunde in cochilia sa o nebanuita si interesanta epopee. Va invit asadar, la o calatorie fascinanta si surprinzatoare prin istoria, simbolismul si chiar ezoterismul care inconjoara oul.

Despre germenele ascuns al Lumii

"Simbolul Oului Cosmic reprezinta mai mult decat ar putea reda orice limbaj si mai mult decat ne-ar putea reda ratiunea." - Mircea Eliade

Cu forma sa rotund-ovala care inspira, in acelasi timp, liniste si mister, oul nu avea cum sa fie trecut cu vederea de oameni. Si aceasta inca din cele mai vechi timpuri. Trecand peste inegalabila sa valoare alimentara (alaturi de spirulina, miere si lapte, fiind singurul aliment complet), oul, acest miraculos germene al vietii, ascunde in sine insusi una dintre enigmele esentiale ale existentei, exprimata popular in intrebarea « cine a fost primul, Oul sau Gaina? »

Unul dintre cei care a raspuns potrivit la aceasta enigma a fost inteleptul chinez Chouang Tseu, in opinia caruia  « oul se afla in gaina, iar gaina in ou». Stralucitul sau raspuns vizeaza armonia complementara a inceputului tuturor lucrurilor, reveland profanilor ca dualitatea este continuata in mod potential in unitate, aceeasi dualitate rezolvandu-si contrariile tot in unitate.

Oul apartine, in egala masura, si simbolismului odihnei, a repaosului creator, laolalta cu casa, cuibul, cochilia, sanul matern, al caror substitut este deseori. Asa se face ca, adesea, Oul este o reprezentare a puterii de creatie a Luminii. Se considera ca « oul contine germenele misterios al Creatiei».  Picatura de Viata din care se dezvolta manifestarea, fiind asadar un simbol universal perfect care se explica de la sine, prin sine.


Nasterea Lumii si a Lumilor, pornind de la Oul Primodial, este o idee comuna in mitologiile stravechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, vietnamezilor, chinezilor, japonezilor, populatiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celtilor, tracilor si multor altora. Reputatul istoric al religiilor Mircea Eliade a demonstrat magistral ca, in esenta tuturor acestor cosmogonii, oul joaca imaginea cliseu a Intregului si a Totalitatii care succed Haosului Primordial, ca un prim pricipiu de organizare. Oul subliniaza actul renasterii si ciclul repetitiv al Naturii, functia sa cicilica fiind aici o consecinta a primului sau rol.



Daca mergem mai departe pe firul aspectului ezoteric al oului, descoperim paradoxul existential al fiintei libere, precum si al celei inlantuite. Transpus in plan fizic, avem aici momentul in care puiul sparge gaoacea, calduta, sigura si latenta a oului, eliberat fiind de principiul Actiunii care guverneaza acelasi plan fizic. Oul, ca si mama, va marca aventura omului, atat la nivel de specie, cat mai ales de individ. Deoarece oul, care isi imparte atributele cu mama de mai tarziu, va simboliza conflictul interior al oricarei fiinte intre dorinta de confort si siguranta si aceea de aventura si explorare. Mai departe, daca exploram aspectul psihologic, regasim principiul oului care contine cerul si pamantul, germenii raului si ai binelui, bagajul personalitatilor si tipologiilor umane, precum si legea renasterilor si desavarsirii acelorasi personalitati.

Povestea oului pe alte meleaguri

"D'apoi cum, draga domnule... Pamantul e in chipul unui ou; fundul oului este Pamantul, iar varful e Ceriul; el sta pe ape" -Taran roman anonim, intervievat in anul 1928 de catre prestigiosul folclorist, lingvist si filolog evreu de nationalitate romana, Ion Aurel Candrea

Oul a fost dintotdeauna in centrul mitologiilor si credintelor uitate de timp ale tuturor popoarelor lumii. Procesul de manifestare a misterului din cochilie imbraca, insa, aspecte diverse, chiar daca in esenta cuprinde aceleasi mituri primordiale care vizeaza Creatia, Desavarsirea, Misterul si Renasterea.



Oul este simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor
. Filonul mitologic al oului cosmic din care s-a creat lumea se regaseste pe toate continentele. De altfel, oul, alaturi de Lut si Aluat, reprezinta arhetipuri ale genezei. Dintr-un ou (care, deseori, este din aur) ce pluteste in fluidul Haosului Nemarginit Primordial, se naste intregul Univers. Din partea superioara a cojii apare Cerul, din cea inferioara - Pamantul, galbenusul transformandu-se in Soare. Lebada Hamsa din din mitologia hindusa cloceste Oul Cosmic direct pe apele primodiale. Lebada divina Hamsa semnifica aici Suflul Divin care se desparte in doua pentru a da nastere Cerului si Pamantului.

In mod similar, in mitolodia greaca, oul Ledei da nastere celor doi frati Dioscuri, fiecare impodobiti cu o coafura in forma de semisfera, sugerand astfel principiul Yin-Yang, polarizarea Unitatii si natura duala a omului. In credintele shintoiste din Japonia, oul cosmic este impartit in doua jumatati, cea usoara fiind, evident Cerul, iar cea grea - Pamantul. Bunaoara, oul mistic eliminat pe gura de Kneful egiptean sau de Dragonul chinez reprezinta manifestarea existentiala prin Cuvant, prin Verb datator de viata si actiune.

Omul primordial ia nastere dintr-un ou, cum este cazul lui Prajapati din Vede sau al lui Pangu - primul om din mitul genezei vechilor chinezi. Mitologia egipteana ni-l ofera pe Nun, oul scos la suprafata de valurile oceanului primordial. Din oul Nun va tasni la viata zeul Hnum care va da nastere, la randul sau, la mai multe oua din care vor aparea zeii.



In Orientul Mijlociu, traditia caananeana vorbeste despre Mochus, zeul suprem care a creat eterul si aerul din care s-a nascut Oulomos (interesant nume!), adica Infinitul. Oulomos a creat, la randul sau, propriul ou cosmic, faurind Cerul si Pamantul din cele doua jumatati ale acestuia. Vechii persi credeau ca Cerul, Pamantul, Apa si toti reprezentantii regnurilor mineral, vegetal si animal, sunt inchisi intr-un ou. Cerul fiind deasupra si dedesubtul pamantului, iar pamantul - inlauntrul cerului, aidoma galbenusului din ou.

Persanii credeau ca, la inceputul lumilor, este doar Fiinta Divina nedefinita, iar peste intregul spatiu al haosului domnea intunericul. Doctrinele Bon tibetane, de dinainte de patrunderea budismului in Tibet, dicteaza ca oul, care nu este primordial in acceptiunea tibetana a genezei, ramane totusi la originea unei lungi si neintrerupte genealogii umane, din esenta celor 5 elemente aparand, in mod miraculos, un ou mare care a dat nastere unui lac alb din care au iesit stramosii.



In cealalata parte a lumii, in America pre-columbiana, oul isi continua epopeea revelatoare sub forma placii de aur in forma ovoida care orna marele templu incas al lui Coricancha de la Cuzco, capitala Imperiului Inca. In Africa, mitul oului cosmic este regasit la dogonii si triburile bambara din Mali, unde oul se formeaza si incetul cu incetul se separa de Vibratia Creatiei, se umfla, se mentine singur in spatialitatea nedefinita, pentru a se sparge apoi, lasand sa cada cele douazeci si doua de elemente fundamentale ale mitologiei dogonilor, care vor supraveghea la randul lor asezarea Creatiei in tot atatea categorii.

Adanc in junglele impenetrabile din Congo, triburile likuba si likuala considera si astazi ca oul este imaginea perfectiunii. In cosmogonia lor, galbenusul reprezinta menstruatia feminina, iar albusul - sperma masculina. Coaja este aceeasi coaja provenita din oul cosmic care ar fi ars Lumea fara interventia salvatoare a Creatorului, care a ordonat membranei sa se transforme in atmosfera umeda care inconjoara Terra. In padurile inghetate ale Finlandei, intr-un minunat exemplu de samanism european, mitul Kalevalei ne spune ca inainte de nasterea timpului, zeita fecioara a apelor si-a scos genunchiul la suprafata Oceanului Primordial. La indemnul zeitei apelor, rata, ea insasi o zeita stapana a aerului, isi depune cele sapte oua (sase de aur si unul de fier) direct pe apa. In mormintele scitice din stepa rusa au fost descoperite oua din lut, cei care le-au pus langa morti sugerand astfel ca oul este un element al nemuririi si simbol al invierii.

Hermeneutica, Alchimie si... Ovobiologie

"Oul poarta in el insusi un germene al mortii ascuns in interiorul vietii si un germene al vietii in interiorul mortii. Cei doi germeni opereaza unul asupra celuilalt, creand astfel un nou inceput." - Jaques d'Arles

Pentru initiati si ezoteristi, niciun alt obiect viu nu putea sugera mai bine ideea-forta a transcenderii absolutului, precum umilul ou servit la masa. Ca tot amintisem de ouale de lut din kurganele scitice, in Tracia meridioanla, in mormintele antice din Beotia tronau statuetele lui Dionysos, tinand in mana cate un ou, ca o fagaduinta si semn al viitoarei intoarceri la viata. In aceste conditii, doctrinele spirituale care condamna incarnarile succesive, recomandand, in schimb, ruperea lantului karmic si iesirea din lantul incarnarilor fara de sfarsit, resping folosirea oualor atat ca alimente, cat mai ales obiecte de cult! Spre exemplu, orfismul respingea consumul oricaror tipuri de oua, acesta nemaifiind altceva decat obiectul care leaga sufletul de ciclul nasterilor succesive, de care el vrea sa scape.



Traditia alchimica a Oului Filozofic in rol de vatra a Universului sugereaza inchiderea in interiorul sau a elementelor vitale. Un manuscris hermeneutic anonim, citat de E. Mnod-Herzen, dezvaluie ca Oul Filozofic era numit in vechime piatra encephala, piatra de Armenia sau piatra egiptenilor. Cuptorul alchimistilor reprezinta si el oul cosmic, sediu si locatie al tuturor transmutatiilor. Pentru alchimisti, Oul Filozofic este locatia sacra in care era savarsita, in faze succesive, insasi Marea Opera. Oul era, asadar, un vas in forma de alambic covoidal, inchis, neted si realizat din sticla pura de Venetia, fara bule de aer sau impuritati. In acest ou-replica a Creatiei, alchimistul efectua amestecul sau din fier, arama, cositor si plumb - bine macinate si puse la foc potrivit timp de 30 de zile, dupa care urmau a fi tratate, in secret, cu potiuni de sulf si mercur. Initiatii afirma ca intr-una din zilele urmatoare, acest Ou Filozofal se va transforma in insasi Piatra Filozofala, Piatra Intelepciunii sau Piatra Nemuririi. In traditiile alchimice, Piatra Filozofala este mentionata ca fiind de culoare rosu inchis si avand intotdeauna forma unui ou.



In traditiile ascunse ale Orientului, oul are un rol apropiat acela al altor simboluri arhetipale, cum sunt matricea, scoica, pestera, centrul, inima, ombilicul sau centrii ocultati ai Lumii. Totul se leaga de punctele de pornire ale dezvoltarii interioare, spatiale, temporale si chiar biologice ale fiintei omenesti, in drumul omului spre desavarsirea spirituala. In budism, actul clocitului patroneaza peste anumite aspecte simbolice interesante: unele secte contemplative budiste considera gaina care cloceste drept simbol al concentrarii spirituale, al acumularii energiei si al fortei vitale. Ermitii daoisti din muntii izolati ai Chinei au o parabola foarte frumoasa si explicita, in care compara invatarea teoretica, pur exterioara, cu ouale nefecundate, lipsite de germene.

Mai aproape de zilele noastre, cercetatorul belgian Robert Vendelanotte si-a consacrat o mare parte a vietii studiului filozofiei oului, creand in aceasta directie o noua disciplina de studiu care se numeste ovobiologie. Robert Vendelanotte afirma ca:
"Barbatul, privit in intregul sau, este un ou. Femeia - la fel, este si ea tot un ou. Inlantuirea lor da nastere, ca atare, unui alt ou. Astfel vedem cum se infaptuieste miracolul creatiei, caci unu plus unu egal trei in acesta noua formula existentiala. Observati, deci, ca toate stiintele, pana si matematica, dupa cum am subliniat mai sus, capata un alt aspect atunci cand sunt abordate din perspectiva oului. Insasi planeta noastra este un ou, iar Sfanta Treime din crestinism se regaseste in acelasi Ou Universal: albusul, galbenusul si cochilia, caci nu este oare porumbelul cel alb, Sfandul Duh, simbolizat de albus, insusi simbolul pacii? Dumnezeu a faurit lumea in sase zile. Iar 6 impartit in 3 face 2. Acestia reprezinta cei doi piloni pe care se sprijina Universul. Si daca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de elipsa, adica ovoidala, atunci acest aspect surprinzator poate fi considerat un adevarat suvenir al Oului Cosmic."

 

Hristos a Inviat! Povestea Oului de Pasti

"Cand oamenii n-ar mai inrosi oua de Pasti, atunci lumea se va potopi" - credinta populara culeasa de marele etnolog si folclorist roman Simion Florea Marian si publicata in lucrarea Sarbatorile la Romani, aparuta in anul 1899

Desi astazi, asociem ouale rosii sarbatorii pascale - cea mai mare si mai importanta sarbatoare a tuturor crestinilor -, traditia oualor vopsite in culori este mult mai veche decat crestinismul. Surse arheologice si marturii istorice atesta faptul ca, in urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a se face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite.

La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. In Roma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole.



Daca, la evrei, oul de Pasti simbolizeaza creatia universala, pentru crestini el inseamna re-crearea Lumii, inceputa prin suprema jertfa a Mantuitorului. Ouale rosii sunt alimente sfinte de care nu ai voie sa iti bati joc sau se le iei in deradere. De fapt, oul rosu este cel mai sacru aliment al crestinului ortodox. El aduce aminte de cosul cu oua asezat sub crucea pe care Mantuitorul patimea pentru pacatele noastre, devenind rosii in urma sangelui care picura din ranile Lui. Ciocnirea oualor vopsite este un ritual mostenit de la primii crestini care isi daruiau oua rosii de Pasti, se sarutau pe obraji si spuneau salutul sfant "Hristos a Inviat!" urmat de "Adevarat a Inviat!".

Pentru daco-geti, ouale vopsite erau o ofranda rituala destinata divinitatilor htoniene si stramosilor. Ca o ramasita a acelor vremi, folclorul romanesc retine Pastele Blajinilor, cand daco-romanii dau pe apa cojile oualor rosii, spre a se duce in "Tara Blajinilor". La sate, ouale rosii sunt simboluri ale nemuririi vigorii vietii, de unde si obiceiul de a se spala cu apa in care a fost pus un ou rosu "ca sa fii rumen si sanatos" (Elena Niculita Voronca - Datinile si credintele poporului roman adunate si asezate in ordine mitologica, Cernauti, 1903).

In medicina si cosmetica arhaica a romancelor, cojile de oua rosii sunt un stimulent al frumusetii si sanatatii,prin mecanismul magiei simpatetice si al celei contagioase. "La Pasti, cine merge la biserica sa-si puie cu un ou rosu la san, ca sa fie intotdeauna rosu" scria Simion Florea Marian in Sarbatorile la romani. Traditia spune ca ouale rosii sfintite la Biserica Ortodoxa sunt un antidot redutabil contra farmecelor si magiei negre. Taranul roman le punea in brazda pentru a spori astfel recoltele sau le ingropa in vie, pentru a feri viile de grindina.



In afara oualor vopsite, la romani exista o adevarata arta a incondeierii oualor, nemaiintalnita nicaieri in lume.Daca geto-dacii vopseau ouale cu galben, semnificand culoarea Soarelui pe bolta cereasca sau in portocaliu - culoarea discului solar la rasarit si apus, odata cu patrunderea crestinismului, ouale au inceput sa fie vopsite in rosu sau decorate cu chipul lui Hristos, cu siluete de ingeri, cu motivul mielului, motive astrale, cu forme animale sau vegetale. Conform izvoarelor istorice, vecinii nostri slavi au imprumutat obiceiul incondeierii de la comunitatile daco-romane cu care au intrat in contact in perioada migrarii lor in Europa de est si Balcani. In Bucovina si Maramures, spre exemplu, exista peste 70 de desene diferite, fiecare avand o denumire "Crucea Pastelui", "Furca de tors", Desaga popii" , "Bradutul", "Turma de Stele" etc.

Acelasi Simion Florea Marian semnaleaza ca: "Pastele este cea mai mare, mai insemnata, mai sfanta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, dupa spusa romanilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogatan si pana la bordeiul celui mai de pe urma sarman se cunoaste apropierea acestei mari sarbatori, caci in ajunul ei sunt toate acuma curatite si indreptate, toate sunt unse si varuite, hainele zvantate si curate, barbatii barbieriti si spalati, iar femeile laute si chitite."


Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/5792483-oul-universul-intr-o-coaja
------------------------------------------------------------------------------

Machu Picchu - istorie, mister, enigme. Sunt... si vor ramane

$
0
0

Machu Picchu - 100 de ani de mister

Pe 24 iulie 2011 se împlinesc 100 de ani de la descoperirea cetăţii incase Machu Picchu, al cărei nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situată, iar denumirea originală nu a fost descoperită niciodată.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Cum a fost "descoperit" Machu Picchu

Hiram Bingham III, un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale, a pornit în 1911 într-o expediţie de cercetare în Peru, propunându-şi să descopere "ultimul refugiu al civilizaţiei Inca". El mai călătorise cu 3 ani înainte în America de Sud şi vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei Inca, făcându-l să viseze la descoperirea "oraşului pierdut" al incaşilor.
Bingham aflase din documentele istorice faptul că Manco Inca, unul dintre ultimii împăraţi incaşi, a construit un oraş intitulat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată "Matcho Piccu", însă niciun european sau american nu reuşise să descopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole.

Bingham a pornit în expediţie convins că va găsi ultima cetate a incaşilor în valea râului Urubamba. Spre norocul său, în acel an guvernul peruan croise un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahăr, cauciuc şi cacao din Amazon. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum, acesta dovedindu-se extrem de util în expediţia sa.
Cu o zi înainte de epocala descoperire, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un campesino (ţăran) din zonă, care i-a spus că putea să-l conducă la un oraş străvechi. În dimineaţa zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham că urcuşul era prea dificil pe timp de ploaie. "Când am fost de acord să-l plătesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de muncă în zonă, a acceptat în cele din urmă să ne ghideze la ruine", a relatat exploratorul.

Urcând prin desişul pădurii tropicale, ei au ajuns la o fermă a câtorva campesinos, aflată la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinşi să-l vadă pe exploratorul american, ţăranii i-au dat acestuia de mâncare şi, aflând că acesta caută o cetate veche, i-au spus că "puţin mai departe" va găsi ruinele unui oraş vechi.
Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, care cunoştea calea spre ruine, Bingham a continuat să urce pe munte, până când a ajuns la o amplă zonă terasată ce l-a făcut să înţeleagă că a descoperit un sit important al civilizaţiei incase. Exploratorul american a continuat să urce timp de două ore, până când a ajuns la "un labirint de ziduri mici şi mari, acoperite de junglă, ruinele unor clădiri construite din blocuri de granit decupate atent şi legate fără să se fi folosit ciment". Bingham a rămas uimit de precizia şi măiestria pietrarilor incaşi şi de frumuseţea întregii structuri descoperite, fiind convins că descoperise "oraşul pierdut al Incaşilor".



Profesorul de la Yale a făcut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci şi expunând lumii întregi frumuseţea citadelei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte - printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică - pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan. În ultimele decenii, autorităţile din Peru au ajuns să regrete acordul, susţinând că de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor către Yale.

Peru a avut o dispută îndelungată cu instituţia de învăţământ americană, solicitând acesteia să returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din ţară. Pentru a recupera obiectele ce aparţineau patrimoniului naţional, preşedintele i-a scris preşedintelui american Barack Obama, cerându-i să intervină pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urmă, peruanii au avut sorţi de izbândă, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

În ultimii ani, cercetări efectuate de oameni de ştiinţă din Franţa şi Peru au arătat că aventurierul german Augusto Berns vizitase Machu Picchu cu 44 de ani înainte de Bingham. Chiar dacă exploratorul american nu a "descoperit" cu adevărat Machu Picchu, ruinele fiind cunoscute de ţăranii ce trăiau în zonă, el a fost prima persoană care a făcut cunoscut acest sit în întreaga lume, publicând detalii şi imagini din expediţia sa în 1913. De aceea, el este considerat "descoperitorul ştiinţific" al Machu Picchu.

Bingham s-a dedicat politicii, a devenit guvernator şi membru în Senatul SUA, iar după ce şi-a pierdut postul de senator ca urmare a unui scandal de corupţie, nefiind reales, a început să-şi povestească aventurile din America de Sud, intrând în conştiinţa populară graţie cărţilor sale. Deloc modest, acesta scria într-unul dintre volumele sale următoarele cuvinte: "Columb a fost cel care a făcut continentul american cunoscut lumii civilizate. În acelaşi sens, eu am «descoperit» Machu Picchu".


Reputaţia sa de explorator s-a răspândit în întreaga lume, el fiind considerat unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodian "Indiana Jones", conceput de George Lucas şi Steven Spielberg.

Ce reprezenta Machu Picchu


Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trăit în apropierea oraşului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă întinsă de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se găsesc astăzi Ecuador, Bolivia şi Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q'osqo în Quechua), nume ce înseamnă "buricul pământului". Cusco era oraşul sfânt al incaşilor şi totodată centrul politic, militar şi cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce făceau legătura între oraşele Imperiului, aici aflându-se reşedinţa împăraţilor incaşi.

Când a descoperit Machu Picchu, Bingham era ferm convins că a găsit Vilcabamba, oraşul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incaşilor asupriţi de cuceritorii spanioli. Bingham se înşela; el descoperise şi adevăratul Vilcabamba, însă nu a realizat adevărata importanţă a sitului, considerând aşezarea prea simplă pentru a o cerceta în profunzime. Abia după moartea sa arheologii au confirmat faptul că Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel că Bingham nu a a aflat niciodată adevărul.

Faptul că Machu Picchu prezintă un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetăţii Cusco, indică faptul întregul oraş a fost construit în acelaşi timp, nivelul de detaliu făcând puţin probabil ca aşezarea să fie ridicată în timp ce incaşii fugeau de asupritorii spanioli. De asemenea, numărul redus de terase destinate agriculturii sugerează că oraşul avea o populaţie mică şi că o bună parte din alimente provenea din Cusco.


De asemenea, pentru că Machu Picchu se află la mică distanţă de Cusco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat călduros, istoricii cred că această cetate era o reşedinţă folosită în timpul vacanţelor de împăratul Inca şi de servitorii săi. Pentru că se află la o altitudine mai joasă decât Cusco şi este situată pe o culme muntoasă în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarnă mai blândă, cu un climat mai umed şi mai cald.

Această ipoteză este susţinută de faptul că în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducătorilor incaşi, fapt ce sugerează că membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.

Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incaşi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.
Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cusco şi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Pentru că incaşii nu foloseau roata, rămâne un mistermodul în care au reuşit să urce pe această colină pietrele masive de granit folosite înconstrucţie. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.


Citadela era împărţită în 3 secţiuni: una sacră, în care se găseau temple închinate zeului-soare, Inti, o zonă rezidenţială destinată claselor inferioare şi o zonă rezidenţială destinată preoţilor şi nobilimii.
Inti era cel mai important zeu al incaşilor, care credeau că împăraţii sunt descendenţii direcţi ai acestuia. Pentru multă vreme s-a crezut despre Machu Picchu că era o zonă cu o însemnătate spirituală importantă pentru incaşi, însă cele mai recente cercetări arată că religia nu constituia principalul rol al aşezării.

Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori.Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.

Timp de o sută de ani, Machu Picchu a constituit destinaţia de vară a clasei conducătoare incase, fiind echivalentul unei staţiuni de lux din care aceştia continuau să desfăşoare activităţile de conducere a imperiului.

Arhitectura cetăţiii este impresionantă, templele, terasele destinate agriculturii, apeductele şi grădinile integrându-se perfect în mediul înconjurător. Interesul faţă de natură se reflectă în clădiri şi în instrumentele astronomice ce reflectă mişcările celeste ale soarelui în timpul solstiţiilor anuale.
Colina pe care incaşii au ales-o pentru a construi Machu Picchu oferă o panoramă superbă atât asupra vârfului Putucusi, considerat şi astăzi sacru de către localnicii din zonă, cât şi asupra naturii înconjurătoare. Şansa de a trăi în mijlocul unui peisaj superb prezenta însă costuri ridicate, aşa că locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco.

Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Machu Picchu astăzi şi problemele de conservare


Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1983, Machu Picchu atrage un număr din ce în ce mai mare de turişti în fiecare an. "Machu Picchu are pentru Peru aceeaşi însemnătate pe care o au piramidele în Egipt", spune Luis Lumbreras, fost conducător al Institutului Naţional de Cultură.
În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Machu Picchu nu a fost vizitat de prea mulţi turişti, costurile pentru a ajunge într-un loc atât de îndepărtat fiind extrem de mari. Începând cu anii 1980 şi continuând până în 1999, turiştii au avut încă un motiv pentru a evita zona: un conflict între gherilele maoiste Sendero Luminoso şi guvernul peruan.

Cu toate acestea, în anul 1991 aproximativ 77.000 de turişti au vizitat Machu Picchu. După încheierea conflictului intern, numărul turiştilor a crescut de aproximativ 10 ori în ultimul deceniu, în 2009 vizitând cetatea incasămai mult de 800.000 de oameni.

În ianuarie 2010, calea ferată ce leagă citadela de Cusco a fost distrusă de inundaţii, turiştilor fiindu-le imposibil să poată ajunge la sit timp de luni bune, fapt ce a generat pierderi de zeci de milioane de dolari. De aceea, anul trecut doar 700.000 de turişti au vizitat situl, însă pentru anul acesta se estimează un număr de un milion de vizitatori.

Acest lucru nu este văzut cu ochi buni de către oficialii UNESCO, îngrijoraţi de efectul pe care un număr atât de mare de vizitatori îl poate avea asupra sitului arheologic. Aceştia au cerut autorităţilor locale să limiteze numărul de persoane ce pot vizita într-o zi Machu Picchu la 1.800. În clipa aceasta, limita impusă de oficialităţi este de 2.500 de vizitatori.

O altă problemă o reprezintă autorităţile locale, pentru care nu primează întodeauna interesul arheologic şi istoric. "Autorităţile din zonă nu ştiu ce este UNESCO, nu înţeleg ce înseamnă o zonă protejată", susţine Fernando Astete, directorul Parcului Arheologic Machu Picchu.

În anul 2000, oficialităţile au permis unei companii producătoare de bere să filmeze o reclamă în cetate. În timpul filmărilor, un braţ al unei macarale s-a prăbuşit peste Intihuatana, o piatră incasă sacră folosită în timpul festivalurilor pentru adorarea celei mai importante zeităţi, zeul-soare Inti, şi care era totodată un instrument ştiinţific ce indica mişcările lunii, solstiţiile şi echinocţiile. Piatra a fost afectată, fiind ciobită în partea superioară, însă autorităţile au continuat să permită accesul carelor de filmare în Machu Picchu, singura consecinţă a evenimentului fiind condamnarea la 6 ani de închisoare a cameramanului vinovat. Recent, oficialităţile locale au autorizat filmarea unor scene de dans pentru Enhiran, un film de la Bollywood.



Cum ajungem la Machu Picchu?

Condor Airlines zboară pe ruta Bucureşti-Lima cu escale la Frankfurt, Santo Domingo şi Panama City. Zborul de la Lima la Cusco e operat de LAN Airlines. Puteţi descoperi şi alte opţiuni pe Flaps.ro.
Odată ajunşi în Cusco, va trebui să luaţi luaţi trenul. Majoritatea călătorilor optează pentru o călătorie până la Aguas Calientes (orăşel cunoscut şi sub numele de Machu Picchu Pueblo), călătoria de-a lungul celor 112 kilometri parcurgând un peisaj spectaculos. Există trei trenuri turistice spre Aguas Calientes, în funcţie de gradul de confort pe care îl doriţi, cel mai ieftin costând aproximativ 50$ pe segment. Trenul de lux poartă numele lui Hiram Bingham, iar o călătorie costă aproximativ 350$ pe segment, tarif ce include două mese şi un ghid care vă va însoţi în vizita prin Machu Picchu.


Din Aguas Calientes va trebui să luaţi un autobuz până la intrarea în Machu Picchu. Drumul durează doar 15 minute, însă vi se va părea cu siguranţă mai lung datorită serpentinelor care compun ruta.


Dacă preferaţi să mergeţi pe jos, urcuşul până la Machu Picchu durează aproximativ o oră. Poate vă aşteptaţi la o plimbare uşoară, însă nu este, mai ales dacă nu v-aţi obişnuit cu cantitatea redusă de oxigen din aer la această altitudine. Pentru a rezista mai bine condiţiilor climatice, localnicii mestecă frunza de cocaşi beau ceaiuri din această plantă.

Dacă aveţi spirit de aventură, puteţi lua trenul doar până la Ollantaytambo, la 82 de kilometri de Cusco, iar de acolo puteţi porni în explorarea regiunii la pas. Călătoria pe Camino del Inca (Calea Incaşilor) este preferată de mulţi turişti, cei 43 de kilometri ce despart Ollantaytambo de Machu Picchu constituind o experienţă unică. Atenţie, însă: nu puteţi parcurge acest traseu decât ca parte a unui grup organizat de o agenţie de turism locală. Această măsură a fost luată după ce s-a constatat că anual în urma celor 75.000 de turişti ce călătoreau pe această rută rămâneau prea multe gunoaie care afectau mediul înconjurător.
Pentru că nu trebuie să rataţi răsăritul la Machu Picchu, este obligatoriu să trageţi peste noapte la unul dintre hotelurile din zonă. De asemenea, acest lucru vă va permite să exploraţi mai pe îndelete ruinele cetăţii incase, evitând aglomeraţia.

Când să vizităm Machu Picchu?


Între lunile noiembrie şi martie, adică în anotimpul ploios, veţi avea parte de precipitaţii în fiecare zi şi nu vă veţi putea bucura de răsăritul de soare, Machu Picchu fiind învăluit de nori dimineaţa. De aceea, cei mai mulţi turişti vizitează cetatea incasă între lunile mai şi octombrie. Un vârf de vizitatori se înregistrează şi cu ocazia celor două solstiţii anuale (20/21 iunie şi 21/22 decembrie), când mii de curioşi vin să vadă cum soarele se aliniază perfect cu fereastra Templului Soarelui,luminând un altar de piatră situat în centrul încăperii. Clădirea avea un rol spiritual, fiinddedicată venerării zeului Inti.


Numărul crescând de turişti îi îngrijorează pe specialişti, mulţi temându-se că Machu Picchu îşi va pierde aspectul unic, cetatea fiind unul dintre cele mai bine conservate monumente pre-columbiene. Şi comunitatea arheologică a tras un semnal de alarmă, mulţi specialişti considerând că această bijuterie arhitectonică nu va rezista în timp dacă autorităţile nu vor lua măsuri. "În 10 ani, valea aceasta va fi un imens parc de distracţii, un fel de Disneyland", avertizează Jose Canziani, un specialist în arheologie de la Universitatea Catolică din Lima.
Aşadar, dacă doriţi să descoperiţi citadela incasă în forma ei originală, cât încă nu este afectată iremediabil de miile de turişti ce o vizitează zilnic, grăbiţi-vă!

Sursa:  http://travel.descopera.ro/8496838-Machu-Picchu-100-de-ani-de-mister
---------------------------------------------------------------------------------

Crezi in Dumnezeu? Crezi in Biblie? In imparatia cerurilor? In invierea dreptilor la viata vesnica? Citeste aici!

$
0
0


 

Există Cerul cu adevărat? / Heaven: Is It for Real?
By Joe Crews

Există cu adevărat?
Milioane de oameni anticipează, deşi pentru motive diferite, un timp când vor putea părăsi această planetă, mutându-se pe alta mai fericită, mai puţin poluată, undeva în spaţiu. Mulţi cred că timpul e pe sfârşite pentru această planetă poluată şi suprapopulată, care a fost atât de prost folosită timp de 6000 de ani. Fie şi numai din motive de supravieţuire, ei speră să se mute pe un satelit orbită, făcut sigur în mod ştiinţific printr-o tehnologie ce nu dă greş. Acolo, într-un mediu prietenos, susţinut în mod artificial, ei speră să devină pionierii unei noi lumi în spaţiu pentru neliniştiţii pământeni.

Alte milioane privesc spre cer şi fac planuri entuziaste pentru călătorii mai lungi în spaţiu, mult dincolo de limitele sistemului solar. Aşteptările lor nu se bazează pe producerea ştiinţifică de laboratoare pentru peisaje şi chimicale reciclate. Ei caută un cămin în spaţiu total independent faţă de influenţa şi erorile umane; un cămin în care să nu existe mândrie corupătoare, egoism şi păcat; un cămin numit cer, pe care îl cred a fi în curs de pregătire pentru ei. Ei se aşteaptă să călătorească acolo mult înainte ca savanţii în salopete albe să-şi dezvolte colonia satelit.

Este uşor să simţim împreună cu cei ce sunt sătui de problemele stresante ale planetei pământ şi care vor să emigreze într-un mediu ceva mai plăcut. Dar vor putea condiţiile artificiale dintr-o colonie autosusţinută în spaţiu să fie mult superioare pământului nostru învechit ? E adevărat că o atmosferă creată artificial ar putea fi mult mai uşor întreţinută şi menţinută, dar ce se întâmplă în ultimă instanţă cu problemele de bază ale supravieţuirii?

Boala şi moartea nu pot fi evitate în spaţiu mai mult decât pot fi aici. Crima şi nedreptatea vor urmări fiinţele umane oriunde ar călători în univers. Dezamăgirile şi necazurile ce zdrobesc inima vor continua să marcheze cursul scurt al existenţei umane, pur şi simplu pentru că cea mai mare problemă a omului este omul însuşi. El nu poate scăpa de natura sa egoistă schimbându-şi locaţia -fie şi pe o altă planetă. După cum nu poate scăpa de natura sa muritoare prin schimbarea mediului înconjurător.

Ceea ce are omul cu adevărat nevoie este o natură perfect integrată, fără păcat, care nu va mai fi supusă bolii sau morţii, împreună cu un nou mediu înconjurător în care să trăiască pentru veşnicie. Un astfel de aranjament ideal este singurul care va rezolva problemele şi va împlini toate visele tuturor oamenilor din lumea de azi. Sănătate perfectă, o casă frumoasă, o climă ideală şi viaţă veşnică - ce altceva şi-ar mai putea dori cineva?

Pot aceste condiţii incredibile să devină vreodată realitate? Savanţii spun: Nu. Ei pot promite o sănătate mai bună şi o viaţă mai lungă, dar nu nemurirea. Ei speră într-un aer mai curat, condiţii de lucru îmbunătăţite, dar nu un mediu fără microbi. Mai mult nu pot face. 

Dar ascultă, există un loc în curs de pregătire, un loc ce depăşeşte orice descriere oricât de extrevagantă. Mulţi savanţi îi neagă existenţa pentru că ei nu cred că există un Dumnezeu care locuieşte într-un loc numit ceruri.

ÎNAPOI LA PLANUL ORIGINAL
Aş vrea să vezi că acest viitor cămin, ce este acum în curs de pregătire va împlini de fapt planul original al lui Dumnezeu pentru fericirea desăvârşită a omului. Va egala frumuseţea desăvârşită şi gloria pe care Dumnezeu le-a încorporat în grădina Edenului. Isaia o descrie astfel: “cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. “(Isaia 64:4)

Profetul declară că “ de la începutul lumii“ oamenii n-au auzit nici n-au văzut plinătatea planului lui Dumnezeu. Declaraţia este clară -cândva oamenii au văzut, au auzit şi au ştiut lucrările minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru poporul Său. De fapt, acest plan a fost descoperit lui Adam şi Evei în toată splendoarea sa. Dumnezeu vroia ca tot pământul să fie ca Edenul, grădina Domnului. El a dat primilor noştri părinţi patru daruri extraordinare - viaţa, un caracter neprihănit, un cămin frumos şi stăpânire asupra pământului. Ei ar fi putut avea aceste daruri pentru totdeauna pur şi simplu alegând să asculte de Dumnezeu în privinţa pomului oprit. Prin ascultare de voia Sa, Dumnezeu intenţiona ca familia omenească să fie în mod ideal şi veşnic fericită.

Îngerii trebuie să fi plâns când au văzut păcatul intrând pentru prima dată în familia omenească. Îndatã, toate acele provizii originale au început să fie retrase. Adam şi Eva au început să moară conform cu declaraţia lui Dumnezeu; stăpânirea lor a trecut pentru un timp în mâinile Satanei; imaginea neprihănirii a fost stricată înlăuntrul lor; şi au fost conduşi afară din grădina care era căminul lor. Primele trei capitole ale Bibliei ne prezintă imaginea acestei mari pierderi. Intrarea păcatului şi istoria căderii omului ne este exprimată în mod grafic în Geneza 1,2 şi 3. Dar ultimele trei capitole din Biblie ne prezintă exact opusul povestindu-ne despre restaurarea tuturor lucrurilor. Dispariţia păcatului şi a Satanei precum şi îndepărtarea blestemului sunt descrise în Apocalipsa 20-22.

Acum daţi-mi voie să vă asigur că noul cămin al celor neprihăniţi va fi chiar aici pe pământ. Isus ne spune aceasta în Matei 5,5. Una din fericiri spune:“Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.”Reţineţi. Poporul lui Dumnezeu va locui în cele din urmă în această lume frumoasă, nu aşa cum este astăzi, ci aşa cum va fi pregătită pentru sfinţi.

Cu cât ne gândim mai mult cu atât pare mai natural să fie aşa. Când a creat lumea Dumnezeu a planficat pentru copiii Săi să locuiască aici. El a aşezat pe primii noştri părinţi într-un paradis fără pată sau defect. Acum e adevărat că diavolul a apărut pe scenă şi a întrerupt planul lui Dumnezeu, dar nu l-a schimbat. Dumnezeu va aduce în final la îndeplinire scopul Său original aşa cum a fost descoperit în grădina Edenului. El va returna acest pământ primului său stăpân.Îl va face din nou desăvârşit şi fără păcat şi poporul Său va locui aici în frumuseţea Edenului refăcut. Cei răi au astăzi mai mult din acest pământ decât cei neprihăniţi şi bănui că fimele financiare au mai mult decât cele două grupuri împreună. Dar într-o zi, Dumnezeu spune că sfinţii vor moşteni pământul.

Cu siguranţă nimeni n-ar vrea pământul aşa cum este el acum pentru că e dezastruos acum. Putem mulţumi Domnului că ce ne dă înapoi va fi cu totul diferit de ceeea ce vedem azi în jurul nostru. În Isaia 65:17 citim aceste cuvinte frumoase:"Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou.”Aceasta este declaraţia Vechiului Testament, iar în Noul Testament citim acelaşi lucru în Apocalipsa 21:1. “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou.”

Această lume a noastră, îmbibată de sânge va fi complet înlocuită şi orice urmă de păcat va fi ştearsă pentru totdeauna. Petru o descrie în aceste cuvinte: “Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Asta e lumea pe care mi-o doresc - o lume în care locuieşte neprihănirea! Dumnezeu va avea din nou o planetă pură şi curată. Ascultă, dacă cineva neglijează ocazia de a trăi acolo, face cea mai mare greşeală din viaţa lui! Aceasta este cea mai tragică greşeală pe care o poate face cineva. Să ne ajute Dumnezeu ca acest cămin să fie certitudinea noastră glorioasă.

E şocant cât de multe concepţii sucite şi slabe despe ceruri au acceptat oamenii. Cei mai multi cred ca e un loc eteric undeva departe - şi asta e tot ceea ce ştiu în marea lor majoritate. Unii cred ca e "acolo sus" undeva. Da, este "acolo sus"şi putem fi de acord cu aceasta, pentru ca Isus când a plecat S-a înălţat la cer (Fapte1:9). Şi a spus: "Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi." (Ioan 14:2.3).

Vă rog să remarcaţi că Isus a numit cerul un loc. New York e un loc şi cerul va fi la fel de real ca şi New York-ul. Isus a declarat că Se duce să pregătească un loc şi apoi va veni să ne ia cu El în acel loc. Aceasta nu este o idee aeriană, ireală. Cei neprihăniţi nu vor sta pe nori acolo în spaţiu, cântând din harpe şi în coruri aleluia în toată veşnicia. Aceasta e o imagine a cerului cât se poate de falsă şi nebiblică. Singurul motiv pentru care puţini oameni nu vor să meargă în cer este acela că nu ştiu cum va fi acolo.Când şi când poţi întâlni câte o persoană care îţi spune deschis că nu e interesată să meargă în ceruri, dar aceasta doar pentru că are o înţelegere greşită despre cer. Miturile populare au făcut ca cerul să pară plicticos şi neinteresant.

Adevărul despre cer, face ca acesta să fie unul din cele mai interesante locuri pe care ni le putem imagina. Capitala acestei viitoare ţări slăvite se numeşte Noul Ierusalim şi este acum în construcţie după mărturia lui Isus şi a lui Pavel. Va acoperi o suprafaţă mai mare decât Virginia, districtul Columbia, Pennsylvania, New Jersey, şi Rhode Island luate împreună. Dacă ţi se pare de necrezut nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt. Iată ce spune Biblia: "Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate" (Evrei 11:16). Aici ni se spune că Dumnezeu pregăteşte o cetate pentru poporul Său. şi o pregăteşte acum.

Acum se ridică câteva întrebări. Ce fel de cetate construieşte Dumnezeu pentru cei credincioşi? Unde o pregăteşte? Apocalipsa 21:2 ne dă răspunsul: "Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim."În paradis în acest moment, mult deasupra stelelor şi planetelor, Dumnezeu pregăteşte locuinţe pentru tine şi pentru mine.Într-o zi această cetate albă, strălucitoare va coborî jos pe pământ şi va rămâne aici ca locuinţă veşnică pentru cei neprihăniţi. Cât de mare va fi? Apocalipsa 21:16 ne spune: "Cetatea era în patru colţuri ... A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini.”

Remarcaţi că cetatea este perfect pătratăşi că perimetrul ei este de 12000 prăjini, sau 1500 mile(2400km). Cum o prăjină măsoară o optime de milă, aceasta înseamnă că cetatea are lungimea fiecărei laturi de 375 mile (600km). Mă credeţi sau nu, 450 oraşe cât New York încap în interiorul zidurilor giganticei cetăţi. Străzile sunt din aur curat, iar porţile dintr-o perlă - nu perle lipite ci făcute de fapt dintr-o singura perlă. Imaginaţi-vă dacă puteţi o cetate de asemenea dimensiuni chiar aici pe acest pământ!

CORPURI DIN CARNE ŞI OASE
Vreau să vă prezint în limbaj omenesc, dacă este posibil ceva din frumuseţea, slava şi realitatea cerului. Notaţi că cerul este foarte, foarte real. Această realitate este cea mai frumoasă calitate. Vom avea corpuri reale şi vom avea activităţi reale. De fapt, în Isaia 65 ni se spune că cei răscumpăraţi vor sădi vii şi vor mânca din rodul lor; vom construi case şi le vom locui. "Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.” (Versetele 21, 22).

Acum s-ar putea să te surprindă, darîn ceruri vom avea corpuri din carne şi oase. Aşa ne învaţă Biblia. Şi vom dovedi aceasta folosind două texte. În Filipeni 3:21 citim: "El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale". E facinant să ştii că trupurile noastre vor fi schimbate. Vom avea corpuri exact aşa cum a avut Isus după înviere! Nu e niciun mister aici pentru că Isus a explicat ucenicilor despre acest corp. El a spus: "Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu." (Luca 24:39). Mai întâi le-a apărut şi le-a spus că are carne şi oase. Apoi a mâncat cu ei şi, în cele din urmă S-a înălţat la cer din mijlocul lor. Această succesiune de evenimente din viaţa Domnului răspunde la multe întrebări privind propria noastră natură în ceruri. Vom avea un corp exact ca cel pe care l-a avut Isus după înviere..

NE VOM CUNOAŞTE UNUL PE ALTUL
Acum se ridică o altă întrebare interesantă care a lăsat perplecşi milioane de oameni: Ne vom cunoaşte acolo? Vom fi în stare să ne cunoaştem unul pe altul pe lumea cealaltă? Mulţi oameni au concepţia greşită că cerul va fi foarte impersonal. Deşiîncercările şi necazurile trecute vor fi şterse din minte, cu siguranţă nu vom uita prietenii şi familia. Nimeni nu va fi acolo doar un număr animat! Adevărul e că ne vom cunoaşte unul pe altul în ceruri aşa cum ne cunoaştem acum. Pavel scria: " Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin" (1 Corinteni 13:12). Dacă înţeleg bine limba română asta înseamnă că ne vom cunoaşte mai bine decât am reuşit să o facem cât am trăit aici.Cât suntem aici vedem lucrurile ca în ceaţă şi adesea ne înţelegem greşit unii pe alţii. Aceasta nu se va întâmpla niciodată pe noul pământ. Ne vom cunoaşte unul pe altul cât se poate de bine.

Isus a spus că "vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor" (Matei 8:11). Acest text ne face să fim siguri că vom recunoaşte marii eroi ai Vechiului Testament. Nu doar că vom fi unţi pentru totdeauna cu cei pe care i-am iubit pe pământ, dar vom putea face cunoştinţă cu titanii spirituali care ne-au inspirat pe paginile Bibliei.

Celor mai mulţi oameni le plac reuniunile şi întoarcerile acasă. Ce plăcere să întâlneşti vechi prieteni după atât de mulţi ani şi să reînnozi legături nostalgice din trecut. Cerul n-ar fi un loc de bucurie dacă nu am putea recunoaşte pe cei din jur. Am avut bucuria să conduc mii de oameni la Hristos şi abia aştept să mă întâlnesc cu ei în jurul tronului lui Dumnezeu. Nu pot să cred că nu voi avea niciodată asigurarea că măcar unul din aceste suflete de fapt credincios până la sfârşit şi a primit cununa vieţii. Fără îndoială vom întâlni acolo oamenii pe care i-am câştigat şi vom fi în stare să vedem cercul infinit al influenţei care a vibrat de la o inimă la alta şi de la o viaţă la alta. Puteţi să vă imaginaţi emoţia de a auzi pe cineva în ziua aceea:" Tu eşti cel ce m-a influenţat să-L urmez pe Isus în calea mea. Mulţumesc! O, multumesc că ai făcut posibil să fiu aici"? Cu siguranţă aceasta va fi o mare parte din răsplata sufletelor câştigate.

Pavel scria filipenilor "Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii"(Filipeni 4:3). Avem aici o dovadă foarte interesantă că numele de pe pământ sunt înregistrate în cărţile din ceruri. Nu avem nici un motiv să credem că acei credincioşi lucrători împreună cu Pavel au primit alte nume noi, îngereşti după ce au fost convertiţi. În cartea vieţii au fost scrise exact aceleaşi nume pe care le-au dat mamele lor iuidaice. Acelaşi lucru e adevărat şi astăzi. Ion, Vasile, Adrian, Dana şi Maria sunt înregistrate cu credincioşie ca meritând viaţa veşnică prin credinţa în Isus.

Avem acum o altă privire asupra acestui subiect în cartea Apocalipsei. Într-una din viziunile sale, lui Ioan i-a fost arătată slava Noului Ierusalim. A fost atât de ameţitor încât profetul a fost aproape colpeşit de slava sa. În viziune, pe măsură ce se apropia de zidurile strălucitoare, Ioan a văzut că fundaţia cetăţii era compusă din 12 pietre preţioase, fiecare având altă culoare. Apoi a văzut că un nume era înscris pe fiecare din aceste pietre sclipitoare. Imaginaţi-vă sentimentele sale atunci când a recunoscut propriul său nume pe una din aceste pietre! Toţi apostolii vor fi onoraţi de-a lungul veşniciei prin afişarea numelui lor de simplu galilean săpat în pietrele masive ce suporta cetatea Noului Ierusalim. Ce emoţionant trebuie să fi fost aceasta pentru Ioan!

După ce Noul Ierusalim va coborî pe acest pământ la sfârşitul celor o mie de ani, pământul va fi recreat în forma sa originală desăvârşită. Locuinţa lui Dumnezeu va fi între oameni şi sfinţii vor locui atât în cetate cât şi pe noul pământ. Vom avea cetatea ca reşedinţă şi pământul ca proprietari. Isus pregăteşte chiar acum locuinţele din Noul Ierusalim. (Ioan 14:1-3). Noi ne vom construi propria casă la ţară fiecare în model propriu (Isaia 65:21,22).

PALAT IN ORAŞ ŞI LOCUINŢĂ LA ŢARĂ
Vom fi mulţumiţi cu locuinţele pe care ni le pregăteşte Isus? El a spus, " Mă duc să vă pregătesc un loc." Mă duc să pregătesc un loc pentru cine? Pentru voi! Poţi pune propriul tău nume acolo dacă vrei, pentru că este adevărat. El a plecat să pregătească un loc pentru tine, un loc care va avea numele tău pe el. E ceva care îmi place, pentru că Domnul e un constructor care ştie exact ce mi-ar place mai mult.

Cred că Domnul se va întâlni cu fiecare dintre noi şi ne va face turul Cetăţii Sfinte. Ne va însoţi pe străzile aurite să ne arate diferite locuri de interes în Noul Ierusalim. Ne va plimba de-a lungul râului vieţiişi ne va spune despre pomul vieţii, care creşte deasupra râului şi dă roade diferite în fiecare lună a anului. Ne va plimba de pe o stradă pe alta şi, în cele din urmă în timp ce ne plimbăm vom vedea un anume palat. În clipa în care îl vedem ceva în sufletul nostru ne va spune:" Asta e ceea ce am visat întotdeauna. Acestae genul de casă care mi-ar place să am!"Şi Isus îţi va întrerupe gândurile şi va spune:"E a ta, am pregătit-o exact aşa cum ştiam că îţi va place. E făcută special pentru tine."

În plus, vom putea să ne construim propria noastră casă la ţară. Vă amintiţi că Isaia ne-a promis că vom construi case şi le vom locui? Şi ne putem alege singuri unde le vom construi. O întreagă lume nouă şi frumoasă e în faţa noastră şi putem alege locul ce se potriveşte cel mai bine personalităţii noastre şi amplasăm viitoarea casă acolo. Închid câteodată ochii şi încerc să mă gândesc la un loc care mi-ar place şi cred că găsesc o mulţime care m-ar face fericit. Va fi fără nici o urmă de păcat, pentru că nu va mai fi blestem în ţară. Nu vom mai fi călcaţi de hoţi şi nu ne vom mai pierde casele în incendii. Am vorbit cu bieţii oameni cărora le-a ars casa distrugând tot ce aveau. Alţii şi-au pierdut economiile de-o viaţă luate de hoţi.

Cineva ar putea spune, "Ştii, eu nu ştiu să construiesc. Nu cred că mi-ar place să construiesc case." Ascultă, nu cred că va fi genul de muncă grea pe care bieţii muncitori din construcţii o depun aici. Nu, nu va fi deloc ceva în genul ăsta. Cât despre cunoştinţele necesare pentru a construi, nu trebuie să vă îngrijoarşi nicio clipă. Nu va fi nici o limită privind ceea ce putem învăţa. Vei avea o întreagă veşnicie în faţă să înveţi şi să înţelegi. Dacă nu ştii nimic despre muzică, ia un curs de muzică. Alătură-te corului îngeresc. Poţi sa alegi să cânţi la bass într-o zi şi să înveţi să cânţi partea bass-ului, apoi poţi să mergi la tenor şi să cânţi partea tenorului. Poţi să cânţi orice voce alegi şi să înveţi despre muzică atât cât doreşti.

Poţi învăţa arhitectura. Poţi învăţa cum să construieşti. Poţi învăţa despre natură. Sau poate, vrei să studiezi astronomia. Câteodată, când privimla ceruri şi vedem o steluţă galbenă sclipind spre sud-vest, spunem,"Mă întreb ce face steluţa aceea sus acolo?" Ascultă, într-o zi nu va mai fi nevoie să ne întrebăm;vom putea spune" Cred că am să mă duc să văd ce e acolo." Apoi vom putea vizita steaua. Aşa va fi pe noul pământ.Vom putea călători cu viteza luminii. Îngerii pot face aceasta acum. Într-o zi Daniel a început să se roage şi înainte de a termina rugăciunea un înger a coborât toată distanţa de la ceruri până la el. Şi îngerul i-a spus: "Daniel, când ai început tu să te rogi, Dumnezeu m-a trimis de la tronul Său şi acum sunt aici să răspund la rugăciunea ta." Vom fi şi noi în stare să călătorim aşa. Vom putea ieşi să vizităm marele univers al lui Dumnezeu şi să înţelegem lucruri pe care mintea omenească nu a fost în stare să le înţeleagă mai înainte.

Adesea sunt întrebat dacă vor fi animale ăn ceruri. Biblia are un număr surprinzător de referinţe legate de această întrebare. Iubitorii de animale vor avea o întreagă expoziţie acolo! "Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt" (Isaia 11:6-9).

Am auzit adesea de lei domesticiţi care lasă copiii să se joace pe spatle lor. Prea adesea totuşi, am citit despre asemena animale care au atacat copiii ca şi animalele sălbatice. Ravagiile păcatului au făcut natura animalului impredicitibilă. Dar în Edenul restauratal lui DUmnezeu nu va fi absolut niciun pericolde violenţă din partea leilor, leoparzilor, urşilor sau şerpilor- cu atât mai puţin din partea animalelor de casă de pe pământ. În această lume, orice creatură trebuie să se păzească de atac tot timpul. Regnul celor cu gheare şi colţi a creat o atmosferă constantă de frică în împărăţia animalelor.Păsările par să nu fie niciodată relaxate,rotind capul permanent dintr-o parte în alta, în eventualitatea unui potenţial atacator.

Tragic, dar numai în paradisul restaurat vom fi în stare să ne relaxăm şi să nu mai fim permanent în gardă împotriva violenţei din partea altor fiinţe umane. Pentru prima dată de la Eden încoace oamenii vor fi în stare să aibă încredere în alţi oameni. Nu va fi acolo nimeni care să producă durere sau nefericire vreunei creaturi.

NICI BOALĂ, NICI MOARTE
Cum nu va mai fi boală, durere, sau moarte, unele ocupaţii şi profesiuni nu-şi vor mai găsi locul acolo.Nici doctorii, sau infirmierele, nici agenţii de asigurări nu vor găsi pe nimeni cu care să facă afaceri. Problemele financiare vor fi izgonite pentru totdeauna. Problemele care ne produc cele mai mari dureri acum nu vor mai exista în minţile sfinţilor. Ei vor uita pentru totdeauna necazurile acestei vieţi. Nu vom plânge pentru cei dragi care nu vor fi acolo? Fără îndoială că vom plânge când vom descoperi că lipsesc, dar atunci Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noştri.

Una din cele mai mari făgăduinţe din Biblie se găseşte în Apocalipsa 21:3,4. "Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." Nu e minunat? Dacă n-ar exista decât aceste două texte care să descrie cerul, aş vrea să fiu acolo! Tu, nu? Niciun motiv de supărare - nu durere, nu moarte, nu despărţire.

În Isaia 33:24 citim încă ceva despre cei ce vor locui în lumea nouă. "Nici un locuitor nu zice: ,Sunt bolnav!'" Câteodată, când mă întâlnesc cu ceilalţi în Sabat dimineaţă îi întreb " Ce mai faci, cum o duci astăzi?"Şi din când în când cineva îmi va răspunde" Nu mă simt prea bine. Probabil, ar fi trebuit să stau la pat." Probabil ar fi trebuit, dar îl iubeau pe Domnul atât de mult încât au preferat să vină la casa Sa de rugăciune. Da, oamenii se îmbolnăvesc, dar în ceruri nu va fi nevoie să folosim niciodată această expresie. Pentru totdeauna. Nu vom mai întreba niciodată " Cum te mai simţi în dimineaţa asta?" Vom şti cum se simt. Se simt bine. Nu sunt bolnavi. Se simt perfect. Mugurul nemuritor al tinereţii se va vedea pe fiecare faţă. Nimeni nu va mai spune "Sunt bolnav". Nimeni nu va mai simţi disperarea de a vedea pe cei dragi suferind şi alunecând în moarte.

Oh, tânjesc după această experienţă mai mult decât orice altceva. Copiii vor fi în siguranţă în acest nou regat pe care ni-l pregăteşte Dumnezeu. Lăsaţi-mă să vă spun părinţi, vă va mângâia foarte mult să ştiţi că, copiii voştri nu vor fi niciodată înpericol de a fi călcaţi de automobil.Nu voi uita niciodată scena din faţa cortului în timpul cruciadei din Louisville. Am văzut în mijlocul străzii o fetiţă care a fost lovită şi ucisă de o maşină. Niciodată n-am fost în stare să-mi scot din minte imaginea acestei fetiţe zdrobite în drum.

Biblia spune că copiii vor fi acolo şi că ei se vor juca pe străzi fără a fi răniţi niciodată. "Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe." (Zaharia 8:5). Ce minunat! Părinţi, aţi auzit vreodată scrâşnetul frânelor maşinii făcându-vă să îngheţaţi? Şi să alergaţi repede la fereastră cu sufletul la gură să vedeţi dacă nu era copilul dv. în stradă? S-a întâmplat de mai multe ori, nu-i aşa?Dar pe noul pământ nu va mai exista frica aceasta, că nu sunt în siguranţă.Şi chiar cîând se joacă pe malul râului vieţii, nu veţi fi deloc îngrijoraţi pentru ei. Nu vor cădea în apă să se înece. "Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul." (Isaia65:25).

Copiii vor creşte acolo. Biblia spune că ei vor creşte precum viţeii în grajd şi adulţii vor creşte şi ei.Toţi vom creşte spiritual şi intelectual. Acum am să vă spun ceva ce nu pot dovedi cu Biblia. Nu vă pot da un text pentru ce voi spune, deci acceptaţi sau nu; dar eu cred că vom avea ceva probleme să stăm de vorbă cu Adam la început. El a fost făcut după chipul lui Dumnezeu şi minţile noastre au devenit atât de optuze datorită tendinţelor moştenite şi slăbiciunilor celor 6000 de ani de păcat. Va trebui să ne dezvoltăm puţin ca să ajungem la acelaşi nivel, dar vom învăţa repede.

Fără îndoială că vom creşte şi fizic. Sunt sigur că Adam era mult mai înalt şi mai puternic decât orice om din zilele noastre. Biblia ne spune că erau uriaşi pe pământ pe atunci. Unul din oamenii este descris în Geneza ca având 10 picioare(3m) înălţime. Pot foarte bine să cred că Adam şi Eva aveau cam 12 sau 15 picioare (3,60-4,50m). Şi cred că întregul curs final al păcatului vă dispărea pe măsură ce vom creşte în asemănarea cu Dumnezeu, aşa cum a fost El reflectat în Adam şi Eva. Ce emoţie copleşitoare va fi să mă duc la acest uriaş, să dau mâna cu el şi să spun, "Mă numesc Crews". Adam va întinde mâna jos spre mine , se va uita la mine ca la un copil şi va spune, "Eu sunt Adam." Vreau să fac cunoştinţă cu Adam.

Scriind în contextul sfârşitului tuturor lucrurilor, Maleahi spunea: "Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd" (Maleahi 4:2). Adesea interpretăm acest text ca însemnând că părinţii vor putea vedea pe copiii lor devenind adulţi, dar nu credeţi că poate însemna că noi vom creşte scăpând de efectele păcatului?Deşi nu putem fi dogmatici asupra acestui punct, pare să însemne că se poate întâmpla.

Toate defectele vor fi lăsate în urmă când vom merge acolo. În Isaia 35:5,6 avem o făgăduinţă minunată:"Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie." Una din cele mai mari bucurii în cer va fi să auzi voci din toate părţile spunând,"Pot să văd, iarăşi!"şi "Acum aud!"şi "Sunt puternic!" Toate infirmităţile bătrâneţii vor dispare pentru totdeauna şi vom vedea mugurele tinereţii fără bătrâneţe. Orice minte va fi limpede şi ascuţită.

Pe când locuiam în India am văzut adesea scene de suferinţă şi mizerie umană care-ţi rupeau sufletul. Cerşetori de-a lungul străzilor în anumite locuri - ologi, distorsionaţi fizic şi mintal, leproşi şi orbi. Nici măcar amintirea unei astfel de experienţe nu va afecta pe locuitorii acetui înnoit pământ.

Biblia spune, "aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc." (Isaia 40:31). Având corpuri ce nu obosesc niciodată vom putea explora întinderea maiestoasă a Cetăţii lui Dumnezeu. Ne va lua doar un mic fragment de timp din veşnicie să traversăm fiecare stradă a Noului Ierusalim cu cele 1500 mile (aprox. 2400km) de ziduri de iaspis curat. Fiecare centimetru pătratdin această planetă reconstruită va străluci de o rară frumuseţe şi atracţie. Celor cărora le place să călătorească vor descoperi că cerul este un loc special. Întregul univers necăzut în păcat va fi deschis studiului şi observaţiei noastre. Vom fi în stare să vizităm milioane de planete interesante, sisteme solare şi galaxii care n-au fost pătate niciodată de atingerea păcatului. Putem merge oriunde dorim, să stăm acolo cât vrem şi să întoarcem repede ca un fulger. Putem contempla ceva mai minunat?

Poate că, te interesează oamenii ca şi pe mine. Te-ai gândit vreodată la bucuria de a face cunoştinţă cu oameni despre care ai citit în Biblie? În biblioteca mea este o carte în care un om încearcă să explice pe baze naturale cum a reusit Noe să aducă toate animalele în corabie. Nu prea înţeleg pe omul care încearcă să explice aceasta, dar aş vrea să mă aşez cu Noe şi să vorbesc cu el? Tu n-ai vrea? Vom face aceasta într-o zi. Vom fi în stare să-l întrebăm şi să descoperim cum a adus acele animale în corabie şi cum au stat acolo împreună în timpul anului.

Apoi m-am gândit la Abraam şi la ziua aceea teribilă când a trebuit să-şi ia propriul fiu, la porunca lui Dumnezeu şi să-l omoare pe varful muntelui Moria.Ce experienţă trebuie să fi fost aceasta pentru Abraam! Am încercat să-mi imaginez ce simţea tatăl urcând cu greutate coasta muntelui, ştiind că trebuia să-şi ucidă fiul cu propria mână. Aş vrea să-l întreb pe Abraam într-o zi despre această experienţă îngrozitoare şi el ne va explica exact ce înseamnă să trebuiască să iei viaţa propriului tău fiu.

Apoi, vreau să merg să vorbesc cu sutaşul care a văzut pe Isus crucificat - sutaşul care a spus "Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu." Mi-ar place să ştiu mai multe detalii din ziua aceea teribilă, ţie nu?Şi mamlor, nu aţi vrea să vorbiţi cu Maria? Treizeci de ani din viaţa lui Isus despre care nuştim mai nimic. N-aţi vrea să întrebaţi pe Maria despre Isus când era copil şi tînăr? Chiar cu o imaginaţie bogată este greu să ne închipuim acele întâlniri speciale cu personajele din Biblie pe care am învăţat să le iubim şi să le respectăm.De aceea e atât de emoţionant să anticipăm cum va fi când vom putea să le întâlnim cu adevărat.

FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DE NEIMAGINAT
În 1 Corinteni 2:9 ni se spune:"Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Pentru mine aceasta este o făgăduinţă fără seamăn. În toată Biblia nu găsim aşa ceva. Când spune că n-am văzut niciodată ceva care să poată fi comparat cu cerul, e destul de grozav, căci am avut ocazia să văd lucruri minunate în lumea asta.

Am vizitat multe ţări şi am văzut lucruri care m-au depăşit cu totul. Am văzut frumosul Taj Mahal în India. Am văzut munţii înalţi ai Elveţiei şi grădinile cu vestitele lalele din Olanda, dar cerul va fi nemăsurat mult mai frumos decât oricare din ele. Câţiva prieteni au fost în valea Caşmirului, peste marile trecători ale munţilor Himalaia. Ei mi-au spus că nimic de pe acest pământ nu se poate compara cu aceste văi frumoase!

Câţiva dintre prietenii mei din Pakistan au mers în Shangri-La, ţara lui Hunza, şi mi-au povestit despre lacurile liniştite şi munţii frumoşi de acolo. Sună minunat; dar, ascultă - Biblia spune că niciodată n-am auzit nimic care să ne dea cea mai vagă idee despre cum este cerul. Textul merge mai departe şi spune că nu ne-am imaginat niciodată adevărata frumuseţe de acolo. Nu s-a suit la inima omului. Am o imaginaţie bogată şi-mi pot imagina lucruri care nu sunt în această lume; dar Biblia ne spune că suntem departe de a începe să înţelegem frumuseţea şi slava cerului.

Unul din cele mai plăcute aspecte ale acestei locuinţe sfinte e acela că va fi o cetate curată şi o ţară curată. "Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului."(Apocalipsa 21:27) Îţi poţi imagina nu doar o cetate întreagă, ci o întreagă planetă în care niciodată nu va mirosi a fum de de ţigară? În ziua aceea Dumnezeu va avea un univers nelimitat în care nu va exista nici o otravă chimică. Strazile de aur nu vor fi otrăvite cu gunoiul cutiilor de bere şi al mucurilor de ţigară. Întinarea corpului şi aerului sau a străzilor vor fi necunoscute în capitala regală a lui Dumnezeu.

Am crescut lângă Winston Salem, în Carolina de Nord şi mirosuş dezgustător al fumului de ţigară stăruia în aer pe străzile oraşului. Fiind una din cele mai mari pieţe de desfacere pentru buruiana filthy, exuded mirosul familiar şi pătrunzător al tutunului îmbătrânit. Ce bucurie să pot părăsi locul în care atâta frumuseţe naturală era negată de miasma poluării cu nicotină. Ani mai tîrziu am răspuns chemării de a pleca msionar în India şi familia noastră s-a aşezat în frumosul oraş Bangalore. După ce ne-am aşezat în bungaloul închirat, un vânt de răsărit începu să adie şi noi am descoperit ce se afla vizavi, de partea cealaltă a zidului. O fabrică de tutun! Pentru câţiva ani încă a trebuit să îndurăm mirosul neplăcut al otrăvii procesate.

După întoarcerea în Statele Unite am răspuns invitaţiei de a păstori o biserică în Louisville, Kentucky. Cum am intrat în oraş nările ne-au fost asaltate de un miros foarte familiar. Tutun din nou! Dar de data asta era combinat cu un puternic miros de alcool. Am descoperit că Louisville era renumit pentru tutunul şi distileriile sale. Acum sunt convins că nu pot scăpa cu adevărat de aceste influenţe corupătoare până îmi voi muta reşedinţa în cetatea curată a Noului Ierusalim.

Am făcut aluzie la multe din dramaticele schimbări în stilul de viaţă ce vor marca pe cei ce vor moşteni noul pământ. Am încercat să portretizăm în limbaj omenesc bucuria şi plăcerea de a locui în mediu perfect, fără niciun păcat sau influenţă corupătoare. Fiecare circumstanţă a fost provocatoare şi plină de neprevăzut, făcându-ne dornici să părăsim cât mai curând această vale a plângerii.

Simţurile noastre sunt stimulate de perspectiva unor asemenea beneficii fizice: lipsa durerii, bolii sau morţii. Şi totuşi cea mai mare plăcere rezervată pentru cei mântuiţi nu are nimic de a face cu stilul lor de viaţă, mâncarea lor sau natura lor nemuritoare. Cea mai dulce plăcere a cerului va fi să vedem pe Isus faţă în faţă şi să locuim cu El de-a lungul veşniciei. Ce perspectivă! Să vedem urmele cuielor în mâinile Sale şi să ne deschidem minţile la învăţătura Sa divină privind ştiinţa mântuirii. Acum vreau să închei întrebându-te: Când această zi se va arăta şi sfinţii vor mărşălui în cetate, vei fi printrei ei? Abraam va fi acolo; Isac, Iacov, Petru şi Pavel vor mărşalui pe porţi în cetate. Când ei vor intra acolo, vei fi şi tu? Poţi face o rezervare dacă vrei.

În timpul celui de al II lea război mondial un grup de americani a fost surprins în Singapore, şi chiar dacă guvernul american a asigurat mijloacede a-i ajuta, au avut dificultăţi în aieşi de acolo datorită vicisitudinilor războuiului. Într-o zi un domn bine, foarte elegant a intrat în ambasada americană şi a spus: " Programaţi-mi plecarea, vă rog; vreau să plec cât mai curând cu putinţă." Ambasadorul l-a întrebat: " Foarte bine, unde îşi este paşaportul? "La care barbatul spune "Nu am paşaport." Ambasadorul îl întreabă "Eşti cetăţean american?" El răspunde" De fapt, nu. Nu mi-am scos niciodată actele necesare, dar am locuit acolo toată viaţa. Am o afacere acolo, am cont în bancă acolo şi iubesc America. Sunt american.” Ambasadorul spuse,” Îmi pare rău dar nu pot face nimic pentru tine. Dacă nu eşti cetăţean nu te pot ajuta.” Şi omul plecă foarte dezamăgit.

Puţin mai târziu alt bărbat intră în ambasadă, îmbrăcat în haine vechi, de proastă calitate. Vorbeşte cu accent dur şi cere la rândul său să fie programat pentru următorul avion. Ambasadorul îl întreabă "Unde îţi sunt actele?" la care omul răspunde "Iată-le. Tocmai mi-au fost eliberate înainte de a părăsi America." Ambasadorul îi strânge mâna şi-i spune: "Toată puterea guvernului american va fi folosită pentru a te ajuta sa pleci în siguranţă."

Amândoi oamenii iubeau America foarte mult. Amândoi pretindeau a fi americani, dar numai unul avea actele doveditoare, doar unul avea paşaport. Doar unul a putut face rezervare. Şi tu poţi face rezervare dacă vrei, dar trebuie să fii mai întâi cetăţean al regatului ceresc. Dacă vrei poţi face rezervarea chiar acum. Cînd ziua aceea va veni, te vei putea alătura poporului lui Dumnezeu din toate veacurile să locuieşti în cetatea cea frumoasă în condiţiile ideale pe care ţi le-am descris. Nu pierde ocazia!

Sursa:  http://www.amazingfacts.org/media-library/book/e/4446/laststatus/mobile/mrtype/mobile/postback1387/1?skinsrc=[g]skins/amazingfacts/af-mobile
-----------------------------------------------------------

Straini celebrii... ne dau lectii de branding şi marketing! Si ce daca! Misterele României, ţara dintre rai şi iad unde s-au născut legendele: păduri şi castele bântuite, stânci care prind viaţă, piramide energetice

$
0
0

Misterele României,ţara dintre rai şi iad unde s-au născut legendele: păduri şi castele bântuite, stânci care prind viaţă, piramide energetice.

Frumuseţile ţării şi poveştile din jurul celor mai controversate locuri atrag anual atenţia a mii de oameni veniţi de pe tot Globul, însetaţi după legende şi istorisiri de odinioară, de la facerea lumii.

Unul dintre marile nume din branding şi marketing, Peter Sealey, povestea, pentru „Adevărul“, în toamna lui 2014, cum ar arăta brandul de ţară al României dacă i s-ar cere să-l facă.

„În primul rând ce le spunem străinilor care vin şi vizitează România? Ce le oferim? Ospitalitate, mâncare? Am fost într-o veche localitate, unde se spune că s-ar fi născut contele Dracula, Sighişoara. Eu nu am auzit până acum de acest oraş. Uite ce puteţi face: luaţi acel orăşel, unul dintre cele mai vechi din Europa. Partea cu Dracula ar fi amuzantă şi toată lumea a auzit de Dracula. Aş lua aceste două lucruri, Sighişoara şi Dracula, şi aş găsi o modalitate prin care aş atrage lumea. (n.r. stă câteva clipe, se gândeşte şi spune) Ţara unde s-au născut legendele! Vino şi vezi locul unde s-au născut legendele! Vino şi experimentează lucruri noi în ţara de unde au apărut legendele! Da! Asta e!


O altă ţară nu poate face asta. Germania nu poate, Italia nu poate nici ea, dar voi puteţi!“, a spus Sealey.

Acesta a fost consultant pentru coloşi mondiali precum Coca-Cola, General Motors, Sony New Technologies, Inc, Visa U.S.A., Johnson & Johnson, Hewlett-Packard, Eastman Kodak, Nokia.Cea mai mare parte a carierei sale a petrecut-o în cadrul companiei Coca-Cola, unde a fost numit primul director de Marketing la nivel global al companiei. În timpul „mandatului său“ a fost asociat cu unele dintre cele mai legendare campanii de marketing şi publicitate - atribuindu-i-se succesul campaniei „Always Coca-Cola”.

Ideea americanului este mai mult decât justificată în condiţiile în care în România, la fiecare pas, auzi câte o poveste despre uriaşi care trăiau în nordul ţării, despre stânci care se mişcă noaptea şi ar fi sluji ale Necuratului sau despre locuri unde timpul pare că stă în loc cum e acel spaţiu numit „gura de rai“ din bătrânii Bucegi.

„Adevărul“ vă prezintă, mai jos, câteva dintre cele mai cunoscute legende şi mistere din fiecare judeţ al ţării.

ALBA. Legendele castelului Martinuzzi din Vinţu de jos, locul unde împărăteasa Maria Tereza îşi ucidea iubiţii

Legenda comorii susţine că în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă. Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului. Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi gălbeni. Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach. 
 
Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Se menţionează apoi că organele de anchetă ale vremii au făcut cercetări la faţa locului, descoperind în bolta subterană alte câteva mii de gălbeni. După aceea Martinuzzi şi-a cumpărat o serie de domenii, construind şi frumosul castel de la Vinţu de Jos. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.  
 
ARAD. Legenda cetăţilor Şoimoş, Dezna, Şiria:  Trei fecioare s-au transformat în şerpi albi

Una dintre cetăţile judeţului Arad vizitate de către turişti este şi Cetatea Şoimoş. Despre cetate sunt foarte multe legende şi povestiri. O legenda spune că Cetatea Şoimoş împreună cu  Dezna şi Şiria au fost construite de trei surori.
Prima spuse: „dacă mă ajuta Dumnezeu cetatea mea va fi terminată mâine”. A doua spuse şi ea: „şi cetatea mea va fi gata mâne cu ajutorul lui Dumnezu. Cea de-a treia sora spuse sfidător: „Chiar dacă nu mă ajuta Dumnezeu şi cetatea mea va fi gata mâine”. Drept pedeapsă pentru necredinţa ei, dupa ce meşterii terminară construcţia, cetăţile s-au prăbuşit. Fecioarele s-au transformat în trei şerpi albi purtând o coroană şi o cheie de aur în gură.  Legenda mai spune că şerpii apar în fiecare an aşteptându-şi eliberatorul care să le ia coroanele şi cheile. De abia atunci se vor transforma din nou în fete şi cetăţile se vor înălţa din nou în toată splendoarea. Mai circulă poveşti din care reiese că cele trei cetăţi sunt legate printr-o reţea de tuneluri dar e destul de greu credibil dată fiind distanţa dintre ele. Totuşi este sigur că a existat un tunel care ducea de la cetatea Şoimoş la râul Mureş.

BISTRIŢA-NĂSĂUD. Cea mai adâncă peşteră din România

Peştera Tăuşoare este situată în sud-vestul Munţilor Rodnei, la o altitudine de aproape 1000 de metri. Aceasta a fost descoperită în anul 1955 de către învăţătorul Leon Bârte. Peştera Tăuşoare este cea mai lungă din Carpaţii Orientali, succesiunea galeriilor sale întinzându-se pe 17.000 de metri. Aici se găseşte şi cea mai mare concentrare de formaţiuni din ghips din ţară. Tot aici a fost descoperit şi mineralul „Mirabilit” unic în România şi prezent în doar câteva peşteri din lume. Unice în lume sunt şi sferele din calcar care au primit numele „bilele de Tăuşoare”.
Înainte de Revoluţie, un incident bizar a fost legat de această peşteră şi de sferele din calcar. În 1987, un bărbat din Timişoara a vizitat peştera având asupra sa un casetofon, cu care intenţiona să înregistreze sunetele produse de aceste bile. Murmurul bilelor l-a speriat atât de tare pe bărbat, încât acesta ar fi leşinat.A doua zi dimineaţa, acesta s-ar fi trezit în faţa unei peşteri din Bucegi şi nu în cea din Munţii Rodnei. Bărbatul s-a întors în Peştera Tăuşoarelor însă nu şi-a mai găsit casetofonul. Timişoreanul era convins că a reuşit să se teleporteze în Bucegi cu ajutorul acestor sfere.

BOTOŞANI. Misterele Botoşaniului: de la catacombele subterane ale vechiului târg până la mormintele urieşilor

În judeţul Botoşani, un teritoriu pe care oamenii au locuit de peste 40.000 de ani, sunt numeroase legende dar şi locuri misterioase, care şi astăzi cu greu pot fi descifrate chiar de specialişti. Printre cele mai renumite legende şi locuri misterioase ale Botoşaniului se numără catacombele vechiului târg, iazurile fără fund şi mormintele urieşilor. Oamenii au păstrat de la moşi şi strămoşi o legendă privind movilele. Bătrânii satelor le spun mormintele urieşilor. ”Din legendele culese din zona Ibăneşti sau Corjăuţi dar şi din alte zone ale judeţului unde se află aceste movile, reiese că ar fi fost morminte de uriaşi. Bătrânii în general, cei care mai păstrează aceste poveşti spun că aici ar fi trăit uriaşi, care cu timpul au dispărut. Movilele reprezintă mormintele lor.
 
BRAŞOV. Misterele şi legendele Braşovului. De la fantome, poveşti de dragoste tragice, locuri vindecătoare de boli şi construcţii inexplicabile

Muntele Tâmpa este unul dintre locurile din Braşov care au cele mai multe legende. Cele mai cunoscute sunt cele care vorbesc despre existenţa unui mare lac subteran sau despre faptul că sunt nişte tuneluri ce străpung muntele. Dacă lacul nu a fost descoperit, existenţa a trei-patru tuneluri săpate în munte este reală. Astăzi, numai unul dintre ele mai este practicabil şi leagă Casa Sfatului de unul dintre turnurile vechii cetăţi. Celelalte s-au surpat în timp şi toate sunt închise pentru a se evita accidentele.
O altă legendă este legată de singura bancă săpată în piatră aflată pe aleea de sub Tâmpa. Se spune strânca din care este făcută banca s-a prăvălit din înălţime, îngropând sub ea doi amanţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Banca a fost făcută în memoria lor în 1817. Muntele Tâmpa este o veritabilă atracţie turistică. Se poate ajunge în vârf cu telecabina sau pe jos pe patru trasee turistice marcate.

CĂLĂRAŞI. Comoara blestemată de la Dor Mărunt. Legenda fântânii lui Prepeliţă şi sinuciderile misterioase
 
Bărăganul, ars de soarele dogoritor şi mângăiat uşor de valurile Dunării, ascunde în imensa pustietate mistere care i-au cutremurat pe oameni. Legendele despre comori adânc îngropate în solul roditor al câmpiei le-au luat multora minţile. Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează se transformă, spune povestea, în flăcări albastre care "dansează" uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme. Panait Istrati, în 1928, a surprins cel mai bine în descrierile sale acest colţ de Românie. “Ciulinii Bărăganului” este romanul care a făcut celebru acest colţ de ţară.
CLUJ. Misterele din Hoia-Baciu, una dintre cele mai înfricoşătoare păduri din lume. Poveşti cu OZN-uri şi voci ciudate care te cheamă

„Pădurea Hoia Baciu din Transilvania a atras o atenţie nedorită de peste o jumătate de secol. Localnicii din apropiere susţin că pădurea - care are o poiană circulară în centru - este un portal, iar cei care trec prin el s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Cei care au trecut prin poiană relatează că au avut stări de anxietate şi de greaţă. Copacii, despre care se spune că altădată erau drepţi şi înalţi, sunt acum răsuciţi, cu noduri“.
Această descriere apărută într-un articol despre lista celor mai bântuite cinci păduri din lume, publicat de BBC în 23 ianuarie 2013, a făcut din pădurea Hoia Baciu, din Cluj, o destinaţie la modă pentru turiştii dornici de adrenalină.
Aceeaşi pădure a fost inclusă, în 2013, într-un alt  top 10 al celor mai înfiorătoare locuri din Europa de cotidianul britanic „The Guardian“. Ziariştii englezi spun că pădurea din Cluj are o atmosferă de tip Blair Witch. Pădurea din apropierea Clujului a fost inclusă şi într-un top făcut de revista americană Travel+Leisure, care, de asemenea, o plasa printre cele mai înfricoşătoare păduri din lume. Desele apariţii ale unor fenomene stranii în Pădurea Baciu, din apropierea Clujului, din ultimele decenii, au stârnit interesul unor echipe de cercetători români ale fenomenelor paranormale. Scriitorul Daniel Roxin a făcut un documentar pe tema aceasta. Ca invitat, l-a avut pe preşedintele Societăţii Române de Parapsihologie, prof. univ. dr. Adrian Pătruţ, din Cluj-Napoca.
 
CONSTANŢA. Primul poet al acestor ţinuturi îşi doarme somnul de veci în ruinele vechii cetăţi sau în adâncurile mării

Publius Ovidius Naso s-a născut la data de 20 martie 43 î.Hr la Sulmona şi a murit în anul 17 sau 18 d. Hr la Constanţa, în vechiul Tomis. În anul 8 î.HR, pe când poetul se afla pe insula Elba, împăratul Octavian Augustus semnează edictul de exilare a lui Ovidius. Este îmbarcat pe o corabie şi părăseşte Roma, plecând spre marginea Imperiului Roman, la Pontul Euxin. Nu avea să se mai întoarcă niciodată.
Ovidius nu avea să dezvăluie niciodată motivul exilului său. Romanticii spun că iubirea lui faţă de Iulia, fiica împăratului, i-a atras mânia lui Augustus. Criticii moravurilor de la curtea imperială sunt de părere că poetul ar fi văzut ceea ce nu trebuia să vadă – incestul împăratului cu fiica sa. Nu se ştie dacă marele poet a fost incinerat sau doar înmormântat. La vremea respectivă, în secolul I, erau două rituri de înmormântare: de incineraţie şi de inhumaţie, spun experţii arheologi. Fiecare alegea modul de înmormântare în funcţie de credinţa lui.

DÂMBOVIŢA. Legendele Munţilor Bucegi: piramide energetice, tuneluri secrete sau „gura de rai”, locul unde nu oboseşti

Munţii Bucegi au născut de-a lungul timpul tot felul delegende, care mai de care mai interesante şi mai captivante pentru publicul cititor dar şi pentru amatorii de drumeţii. De la piramidele energetice la tuneluri secrete, sau „gura de rai”, zona de la Peştera Ialomicioarei unde corpul omenesc nu oboseşte, Bucegii au căpătat o aură de mister.
La noi în ţară, una dintre cele mai populare destinaţii o reprezintă munţii Bucegi, aflaţi la vest de Valea Prahovei - unde se regăsesc staţiuni ca Sinaia, Predeal, Buşteni, Azuga - şi la est de culoarul Branului şi Valea Ialomiţei, care îi şi traversează în partea sa superioară, formând în trecerea sa Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Coteanu, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei şi Cheile Ialomiţei. Eugen Barbu spunea că cine are norocul să vadă această lume dintre cer şi pământ, pe care o reprezintă Bucegii, "într-o noapte senină, plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza".
Despre munţii Bucegi, specialiştii spun că sunt un punct energetic foarte puternic, mai puternic decât oricare altul din România. De ei se leagă o mulţime de legende care au la bază întâmplări mai mult sau mai puţin explicabile.
 
DOLJ. Legenda satului din Dolj care stă pe o comoară. Oamenii susţin că aurul ascuns sub pământ este blestemat: „Acolo este Necuratul”

Oamenii au mai povestit că de sărbători pământul se deschide, iar focuri uriaşe indică exact locul unde este îngropată comoara. Unii localnici au văzut focurile, însă de teamă să nu se îmbolnăvească nu au căutat comoara.
„În urmă cu zeci ani în zonă a venit o echipă de căutători din Bulgaria. Unul dintre bărbaţi a atins un obiect şi a rămas mut. Îmi este frică să pun mâna pe ceva. Eu am văzut focurile de trei ori, dar de fiecare dată am ocolit zona respectivă. Acolo  este Necuratul.Oamenii din acestă zonă nu au ce să pună pe masă copiilor, dar nu s-au gândit nici măcar o secundă să caute tezaurul îngropat. Mai bine sărac şi sănătos. Dacă te uiţi în stânga şi în dreapta nu o să vedezi decât case care stau să cadă şi care au fost construite din luat şi paie uscate la soare”, a  povestit un localnic.

IALOMIŢA. Blestemul comorii regelui dac Dromichete, ascunsă de milenii în inima „Cetăţii Soarelui” din Bărăgan
Mai multe cercetări arheologice au scos la iveală existenţa pe teritoriul Ialomiţei a „Cetăţii Soarelui”, Helis, care a aparţinut primului rege dac Dromichete. Înainte să moară, el ar fi ascuns sub cetate o comoară. Zeci de oameni ar fi încercat să-i dea de urmă, însă mai multe legende susţin că ei au avut parte de un sfârşit groaznic.
Din moşi strămoşi, la Crăsani s-a păstrat o legendă care înfricoşează pe toată lumea. Se spune că, aflat pe patul de moarte, Dromichete ar fi îngropat sub cetate o impresionantă comoară. Este vorba despre nenumărate bijuterii din aur, bătute cu pietre preţioase, precum şi o sumedenie de alte podoabe şi monede, toate confecţionate din metale preţioase. Vestea comorii ascunsă în pământ a atras numeroşi vânători de artefacte, însă toţi cei care s-au apropiat de Helis cu gânduri necurate au sfârşit într-un mod tragic. „Am auzit şi eu că unii au rămas ologi, alţii au rămas muţi, alţii n-au mai văzut nimic după ce s-au întors de la cetate. Puterea lui Dumnezeu e mare!” spune Anica Popa (75 de ani), o localnică a satului Crăsani. Deşi oamenii se tem să vorbească deschis despre blestemul comorii, niciun arheolog nu a putut să ateste existenţa acesteia sub fortificaţiile de la Helis.

IAŞI. Legenda stafiilor din casa călăului. Conacul părăsit de la periferia Iaşiului încă înspăimântă vecinii şi trecătorii
Potrivit istoriei locurilor, în clădirea care străjuieşte culmea unuia dintre dealurile Iaşului, dispus spre ieşirea dinspre Bucium, în zona Manta Roşie, ar fi fost adăpostul ultimului călău al Moldovei. Atrocităţile care s-au întâmplat în acea clădire spre care accesul se face cu greu, dar şi spiritele care bântuie locul, au făcut ca nici până acum, acest monument istoric să nu poată fi administrat. De frică, nimeni nu doreşte să preia această clădire în administrare, de altfel o bijuterie arhitecturală. Aflată, până de curând, în administrarea Combinatului de Utilaj Greu, aceasta se află acum în paragină, năpădită de buruieni  şi populată de zeci de câini care mai de care mai fioros.
„Am fost martora mai multor lucruri stranii care nu odată m-au făcut să-mi doresc să plec cu famila în altă parte. Sunt lucruri pe care preotul din zonă le-a pus pe seama faptului că sufletul călăului sau a sutelor de victime ale acestuia nu şi-a găsit liniştea pe lumea cealaltă şi bântuie încă acest loc. Noaptea se aud tot felul de urlete, ba de fiară ba de om, urmate de hohote de râs, iar alteori, mai ales în nopţile de iarnă, se văd lumini care fug prin conac", a declarat o locuitoare din preajma conacului.

HUNEDOARA. Poveştile locurilor misterioase din Hunedoara: "ochii albaştri" din Retezat şi tainele ascunse în Sarmizegetusa Regia
Sarmizegetusa Regia, vechea capitală a Daciei, a devenit în ultimele decenii unul dintre cele mai atractive locuri nu doar pentru turiştii obişnuiţi, pasionaţi de călătoriile pe munte şi de istorie, dar şi pentru amatorii de mistere. Până în urmă cu câţiva ani, când aşezarea dacică a fost pusă sub pază, iar turiştilor li s-au impus reguli de vizitare, în Sarmizegetusa ajungeau zeci de grupuri diferite de amatori de meditaţie, de yoghini şi practicanţi ai unor culturi „păgâne” mai puţin cunoscute publicului larg.
„Este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp”, o caracterizau yoghinii, atraşi în special de discul solar de andezit, despre care ei spun că ar fi unul dintre locurile cele mai încărcate de energie din incinta monumentului UNESCO. „Am simţit foarte clar că deasupra discului de piatră era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poartă care se deschide. Şi acolo, în interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului şi ale spaţiului, totul era complet diferit de tot ceea ce ştiam sau am simţit eu vreodată. Mă simţeam invincibil şi nemuritor, una cu pământul şi cu stelele”, îşi povestea experienţa un practicant al ezoterismului.

MARAMURES. Ţara uriaşilor, a comorilor ascunse în munţi şi a haiducilor care au inventat aparate de zbor

Maramureşul are legendele sale cu uriaşi, comori ascunse în munţi şi negăsite, aparate de zbor inventate de haiducul Pintea din Munţii Gutâi ş.a.m.d.. Sunt însă legende care dau unicitate judeţului şi care îl evidenţiază între celelalte judeţe ale României. "Avem o legendă care vorbeşte despre naşterea Maramureşului. Se zice că pe vremuri în acest spaţiu dintre Mara, Iza şi Vişeu era locuit de către uriaşi. Uriaşilor le trebuia doi -trei paşi ca să se deplaseze de pe un munte pe altul. 

Există şi o legendă la Borşa cu un uriaş din Pasul Prislop care nu şi-a mai găsit sita pentru făină ca să facă mămăligă. Şi atunci a făcut trei paşi până pe vârful Toroioaga la un alt uriaş ca să îi împrumute sita şi să poată cerne făina pentru a face mămăliga. Într-una din zile, ultimul uriaş, care avea o fată foarte frumoasă pe nume Roza Rozalina, s-a trezit că fiica lui, care se plimba pe râul Iza a văzut la un moment dat nişte făpturi mici, care erau de fapt nişte feciori de ţăran, mai precis un fecior de ţăran care ara pământul pe malul Izei. L-a luat în căuşul palmei şi l-a dus la tatăl ei, ultimul uriaş care era un înţelept. L-a întrebat cine sunt aceste făpturi şi el i-a răspuns că sunt cei care vor popula acest spaţiu, această ţară după dispariţia noastră", a declarat Nicoara Mihali, scriitor.

MEHEDINŢI. Legenda de la Ponoare: Cum l-a alungat Dumnezeu pe dracul ascuns în peşteră
Una din legendele biblice care circulă în zonă spune că Podul Natural de la Ponoarele ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă spre Tismana, după ce oamenii l-au alungat din comună. Astfel după cum arată legenda prin aceste locuri după ce a construi mănăstirea Vodiţa (1370-1372) după pierderea acesteia prin ocuparea regiunii Severinului de către regatul maghiar, călugărul greco-sârb Nicodim plecând spre nord-est a poposit pe aceste meleaguri unde pitorescul l-a atras destul de mult, hotărându-se să întemeieze o nouă mănăstire. Prin întemeierea unei monastiri o parte din terenurile care aparţineau locuitorilor urmau să treacă in posesia mânăstirii. Această situaţie a alarmat pe cetăţenii satului determinându-i sa găsească o modalitate de a-l izgoni din aceste locuri.

NEAMŢ.Misterele din ţinutul Neamţului: Stânca Dracului, piatra care se mişcă noaptea, şi cercurile stranii de pe păşunea din Trifeşti

Piatra Teiului sau Stânca Dracului, un bloc de rocă izolat înalt de 23 de metri este situat în cuveta lacului de acumulare Izvorul Muntelui, de pe râul Bistriţa, în comuna Poiana Teiului din judeţul Neamţ.
 
Declarată monument al naturii din anul 1951, în prezent cu statul de rezervaţie geologică, stânca poate fi observată de pe viaductul situat la intersecţia drumurilor spre Durău, Vatra Dornei, Bicaz şi Târgu Neamţ. În funcţie de nivelul lacului de acumulare, piciorul stâncii este cuprins de ape o perioadă bună a anului. În tradiţia locului, se crede că stânca ar fi blestemată după ce, de-a lungul anilor, de la înălţimea s-au aruncat, sau au căzut în gol zeci de oameni, dovadă fiind crucile de fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia.
„În anul 1949 învăţătorul Pristavu a vrut să se urce pe vârful stâncii. Dar tocmai atunci când a crezut că a atins culmea, ultima piatră de care s-a agăţat s-a desprins, iar el a căzut şi a murit”, îşi aminteşte profesorul pensionar Dorel Rusu, fost primar al comunei Poiana Teiului în primii ani după revoluţie.
 
PRAHOVA. Legendele Prahovei: lacuri blestemate care îşi cer tributul şi munţii-sanctuar al vechilor daci
 
Despre Lacul Miresei, aflat în apropierea Bisericii Sf. Voievozi, din Câmpina, circulă tot felul de poveşti. Pe aceste locuri ar fi fost, prin anul 1.200, o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau o biserică ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi. Iar Dumnezeu i-a pedepsit şi le-a scufundat lăcaşul de cult. Unii locuitori sceptici spun că apa are o adâncime de patru metri şi nu putea să se scufunde aici o mănăstire, pe când alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri. Cert este că lacul îşi ia în fiecare an tributul. Şi numai bărbaţi. Se mai spune că în zilele însorite poţi zări în apă turla fostei biserici.
O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, cum povestesc sătenii.
SATU MARE. Legenda Cetăţii Ardud şi a Bisericii din Acâş, două dintre cele mai tulburătoare poveşti ce vin din negura vremurilor
 
În jurul cetăţii Ardud s-au tesut multe legende legate de figura istorică a lui Francisc Rakoczi al II-lea, printre care şi tunelul sau pivniţa întunecata, cum i se spune în legenda care facea legătura între Cetatea Ardud şi Castelul din Carei.
Pentru că nu-şi puteau explica modul în care curuţii reuseau să-i învingă pe austrieci, aceştia au recurs la un şiretlic: după multe consultări au trimis familiei Francisc Rakoczi al II-lea un ofiţer chipeş care să o seducă pe fata principelui.
 
SĂLAJ. Misterele Sălajului. Locurile care îţi dau fiori sau îţi pun imaginaţia la încercare
 
Lacuri fără fund, care au înghiţit, inexplicabil, de-a lungul vremurilor, localnici, comori ascunse, fete preschimbate în stană de piatră. Sunt mistere şi legende ce însoţesc câteva dintre cele mai frumoase locuri din Sălaj.
 
Unul dintre cele mai frumoase locuri din judeţul Sălaj - Grădina Zmeilor, o rezervaţie geologică şi peisagistică din Sălaj - este comparată de unii cu Meteora grecilor. Legenda despre acest loc vorbeşte o fată, din sat (Gâlgău Almaşului), care se îndrăgosteşte un soldat. Cum mama vitregă a fetei nu a acceptat relaţia şi dragostea dintre cei doi, aceasta a blestemat-o pe fată, transformând-o într-o stană de piatră. Bătrânii satului povestesc că până la alunecările de teren din 1971 se putea vedea stânca care a creat legenda. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate. Chiar dacă silueta ”Fetei Cătanei” nu se mai vede, legenda încă dăinuie, atrăgând mii de turişti în rezervaţie.
 
SIBIU. Legendele Sibiului. De la podul care scârţâie dacă spui minciuni la ”Lacul fără fund” de la Ocna Sibiului sau pârâul care nu îngheaţă niciodată, de la Cârţa
Unul din cele mai cunoscute obiective turistice ale Sibiului, care atrage an de an ca un magnet mii de viziatatori, Podul Minciunilor a fost construit după demolarea caselor ce se întindeau până aproape de Turnul Sfatului, respectiv după anul 1851şi a fost inaugurat în anul 1860, fiind primul pod din fontă din România.
În legătură cu acest loc, circulă patru mari legende. Prima este aceea că podul care leagă Piaţa Mică de Piaţa Huet are urechi şi o putere greu de imaginat, Astfel, la fiecare minciună rostită de cineva când se află pe pod acesta scârţâie din toate încheieturile iar balustrade dă impresia că va cădea în orice moment şi mincinosul se va prăbuşi în gol. O altă legendă extrem de cunoscută spune că, pe vremuri, pe acest pod obişnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiţi, care îşi jurau aici credinţă veşnică iar fetele îşi asigurau alesul că sunt neprihănite. Dacă însă în noaptea nunţii se descoperea că au minţit erau târâte a doua zi pe pod, fiind aruncate peste balustradă.

TELEORMAN. Legenda Mănăstirii Plăviceni şi misterul osemintelor despre care se spune că i-ar aparţine lui Mihai Viteazul

În vestul judeţului Teleorman în comuna Plopii Slăviteşti, supravieţuiesc de mai bine de trei sute de ani ruinele unei mănăstiri încărcate de istorie şi legendă. Istoricii spun că lăcaşul iniţial a fost ridicat de Doamna Stanca, soţia domnitorului Mihai Viteazul. Legenda spune că doamna a adus aici trupul voievodului decapitat, iar despre osemintele descoperite în 2010 aici se spune că aparţin  voievodului.
Legenda spune că la sfârşitul secolului al XVI-lea turcii au năvălit  de-alungul râului Olt ajungând la Plăviceni. Doamna Stanca, care se afla în calea năvălitorilor  pe moşiile unchiului său, marele Ban Dobromit, s-a ascuns de turci, într-un alun gros din pădurea de la Plăviceni. Se spune că soţia Domnitorului a promis că dacă va scăpa cu viaţă de furia turcilor va ridica în locul alunului o mănăstire. Doamna Stanca a scăpat de năvălitori şi, cu ajutorul lui Mihai Viteazul ,a ridicat în  mijlocul pădurii o mănăstire căreia i-a pus numele Arhanghelui Mihail şi care a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Alunişul. Despre alunul în care s-a ascuns Doamna Stanca , legenda spune că a fost tăiat şi din lemnul lui s-a făcut sfânta masa a Altarului. Mănăstirea este singura din ţară care poartă hramul Arhanghelui Mihail.

VASLUI. Dealul spânzuraţilor din Bârlad şi biserica ridicată peste osemintele condamnaţilor la moarte pentru iertarea păcatelor
Potrivit legendei urbane, în urmă cu aproximativ 200 de ani a fost ctitorită biserica “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” Bârlad pentru a aduce astfel linişte sufeletelor care au murit în chinuri groaznice şi au fost îngropate la comun chiar sub temelia lăcaşului sfânt. Legenda are mai multe versiuni. Unii bârlădeni spun că le-au povestit bunicii şi străbunicii că acolo ar fi fost îngropate oasele condamnaţilor la moarte, alţii spun că acolo erau beciurile de tortură. Osemintele acoperite cu pământ au fost atât de multe încât s-a format o mivilă în mijlocul unui platou. Alţi loclanici spun că locul de tortură publică a fost ales pe acel deal pentru a putea asista cât mai multă lume. Chiar şi preotul parh al bisericii „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” spune că de fiecare dată când face o lucrare în curtea bisericii găseşte oase umane.
VÂLCEA. Ţinutul bogăţiilor ascunse în munţi de haiduci şi boieri. Aurul călugărului Pahomie, căutat şi acum de vânătorii de comori

Potrivit legendei, Marele Ban Barbu Craiovescu al Olteniei a ascuns în urmă cu 500 de ani,  în munţii din Parcul Naţional Buila –Vânturariţa, o mare parte din averea sa. Boierul a fost nevoit să ia calea străinătăţii din cauza războiului cu domnitorul Mihnea cel Rău, cel despre care se spune că urmărea să intre în posesia tezaurului. 
 
„Barbu Craiovescu pornise în pribegie, din cauza războiului cu domnitorul Mihnea cel Rău, însoţit de “căpitanul de care” Sava, cel care i-a şi salvat viaţa. Zăbovind mai multă vreme în munţi, nevoit fiind să-şi hrănească oamenii şi caii, căpitanul Sava s-a haiducit. Cronicile spun că în pribegia sa, boierul Craiovescu, a luat cu el o parte din avere care consta în aur şi bijuterii. Se mai spune că, în stânca schitului, a fost săpată o galerie prin care se putea strecura o singură persoană, unde viitorul monah şi-a ascuns averea. Nici haiducul Sava nu s-a lăsat mai prejos şi, alături de oamenii săi, a sporit comoara din stâncă. După moartea lui Pahomie haiducii s-au pierdut în negura vremii şi comoara a rămas în grija călugărilor, care au păstrat-o cu sfinţenie de-a lungul timpului”, povesteşte profesorul Florin Epure, directorul Direcţiei de Cultură Vâlcea.
 
La realizarea acestui material au participat: Florina Pop, Dorin Ţimonea, Bogdan Iancu, Bianca Sara, Cosmin Zamfirache, Dragoş Hojda, Irina Rîpan, Alina Pop, Simona Suciu, Ionela Stănilă, Mariana Iancu, Sabina Ghiorghe, Elisa Bouleanu, Ramona Găină, Nicu Ghişan, Dana Mihai, Florin Jbanca, Corina Macavei, Dani Guţă, Cezar Pădurariu, Mădălin Sofronie, Andreea Mitrache, Ionuţ Dima.
 
-------------------------------------------------------------------

Decebalus – The Brave One’ – Last Mighty King Of Dacian People. Source: Britannica. Ancient History Encyclopedia

$
0
0

Decebalus – The Brave One’ – Last Mighty King Of Dacian People

MessageToEagle.com – Today, Decebalus is considered a national hero in Romania and has been described in numerous literary works, movies, public monuments, and other memorials.

At the beginning of the third century, 150 years after the affirmation of Decebalus, Dio Cassius (164-c.235): Roman senator of Greek descent, historian and author of a very important ‘Roman History‘  wrote about the mighty king Decebalus as follows:


“He was very skilled in the war and skillful work, knowing how to choose the occasion to attack the enemy and withdraw at time. Abil in traps was valiant in battle, to use skillfully knowing a victory and finally escaping a defeat for the things he has long been a fierce adversary of the Romans “.
Decebalus (Decebal) – ‘the brave one’) – was the last king of Dacians, a people who lived in the territory known presently as Romania.

He was also one of mightiest rulers of this ancient kingdom. He ruled the Dacians 87-106, but especially, the first year of his reign was difficult because Dacian Kingdom, crumbled into four or perhaps five principalities, and was weak.

After reuniting fragmented Dacian tribes into one nation, he led them in three wars against the Roman Empire and its two emperors Domitian and Trajan.

He immediately organized an army and attacked the Roman province of Moesia (southeastern Balkans), killing its governor, Oppius Sabinus.

'During his reign, an accelerated process of the state centralization occurred in the face of the imminent Roman danger. For two decades the confrontation with the Dacian state constituted the major problem of the Roman foreign policy.'

‘During his reign, an accelerated process of the state centralization occurred in the face of the imminent Roman danger. For two decades the confrontation with the Dacian state constituted the major problem of the Roman foreign policy.’
He fought victoriously against Domitian’s general Cornelius Fuscus, but new dangers came and in 89, Decebalus was eventually defeated and forced to sign a peace treaty which made the Dacian kingdom a client of Rome. According to these terms , the Dacians receive Roman money and technical support in exchange for recognition of Roman overlordship.

During the next 12 years of peace, Decebalus was able consolidate power and rule.
In the meantime, the Roman Empire also planned its expansion, which reached its peak in 101.

Decebal (Decebalus) (ruled 87-106) was the last king of Dacia. The Romans defeated the Dacians at Topae, set fire to several towns and moved towards Sarmizegetusa, the capital of the kingdom. The Romans laid siege to the town and cut Sarmizegetusa’s water supply.

Decebal (Decebalus) (ruled 87-106) was the last king of Dacia. The Romans defeated the Dacians at Topae, set fire to several towns and moved towards Sarmizegetusa, the capital of the kingdom. The Romans laid siege to the town and cut Sarmizegetusa’s water supply.

After almost 3 years of preparations at the southern boundaries of Dacia, at the beginning of the year 101 in Moesia Superior, the Emperor Traian (during his reign the Roman Empire reached the peak of the power and of its territorial expend) concentrated 13-14 legions and many auxiliary units (circa 150 000 soldiers) in order to conquer Decebal’s reign.

See also:
Sarmizegetusa And Its ‘Andesite Sun’ Artifact
Unique 2,000-Year-Old Hexagonal-Shaped Bronze Matrix Of Sarmizegetusa Regia, Romania

In 101, Trajan led an invasion of Dacia and thus, the First Dacian War began. The capital of Sarmizegethusa(in modern Romania) was captured. In 102, Decebalus was forced to accept Roman occupation garrisons.

In 105, once again, the mighty Decebalus was powerful enough to defeat the occupation forces and invade Moesia. It was the Second Dacian War.

The Dacians led by Decebal, resisted heroically. On the other hand, Roman Emperor, Trajan, threw all the Empire’s resources in the fight to be victorious. Dacia’s gold was important but first of all he wanted to eliminate the threat from the Dacians and their allies, at the eastern border.

Dacian citadels of Orastie mountains. Credits: www.visitalbaiulia.com/
Dacian citadels of Orastie Mountains. Credits: www.visitalbaiulia.com/

After Trajan seized Sarmizegethusa a second time in 106 and the Dacians fortress of the Orastie’s Mountains fell, some of the defenders, including Decebal, managed to leave the city trying to continue resistance against the Romans within the country. Being chased by the Romanian cavalry, Decebal commits suicide becaue to die was better than to fall alive into the hands of enemies.

Dacia capitulated and became a Roman province.

There is a mighty 40-meter-tall bearded stone face overlooking the Danube River, Romania.
It is the statue of the Dacian king Decebalus. It took 10 years, from 1994 to 2004, for twelve sculptors to finish it. The statue is the tallest rock sculpture in Europe. It is located on the Danube’s rocky bank, near the city of Orsova, Romania.

Today, 2000 years later, the great Dacian king continues to keep watch on the borders of those lands he defended to death.

MessageToEagle.com 
Source: Britannica
Ancient History Encyclopedia
=======================================

Externsteine. Il mistero di Externsteine. Il sito megalitico di Externsteine, in Sassonia. Qual è dunque il segreto di Externsteine? Le ipotesi sono molte...

$
0
0

Il mistero di Externsteine

|
Il sito megalitico di Externsteine, in Sassonia

 Externsteine è uno dei luoghi più sacri della Germania ma nonostante questo non è molto conosciuto, specialmente fuori dai suoi confini, se non da persone che ricercano in questo specifico campo.


Situato in prossimità di Detmold, nella bassa Sassonia, viene chiamato la "Stonehenge tedesca" sia perché è il più importante sito megalitico, sia per la sua imponenza.

Arrivare a Externsteine è già di per sé un'esperienza particolare: bisogna infatti addentrarsi nel profondo della maestosa foresta di Teutoburg, anticamente luogo sacro, ed oggi parco nazionale, tenuto in maniera esemplare (efficienza teutonica!), senza alterarne l'arcano fascino. Querce secolari oscurano il cielo, lasciando passare dei tenui raggi di sole quasi a voler custodire gelosamente la sacralità del luogo. Finalmente il sentiero sbocca in una grossa radura dove si apre uno scenario veramente spettacolare: Externsteine.

Un allineamento di cinque poderose rocce che si ergono fino ad un'altezza di quasi 40 metri. La loro formazione è di origine naturale e risale più o meno al periodo del cretaceo (da 130 a 70 milioni di anni fa), dovuta a stratificazioni di detriti avvenute durante quel periodo. Tuttavia la particolarità di questo luogo sta nel fatto di essere stato un centro sacro di antichissime tradizioni e di esserlo rimasto attraverso i secoli, fino ai nostri giorni.

Il bassorilievo medioevale intagliato nella roccia
Le tracce di mano umana sono evidentissime anche al primo sguardo: scale di pietra intagliate nella roccia percorrono gli enormi megaliti fino alla loro cima e si intravedono grotte scavate in profondità al loro interno. Superato il primo impatto visivo mi avvicino rendendomi subito conto di essere in un luogo con un'atmosfera molto strana, quasi onirica.

Quello che colpisce immediatamente il visitatore è un bassorilievo medioevale intagliato nella roccia che raffigura S. Nicodemo e Giuseppe d'Arimatea mentre tolgono dalla croce Gesù Cristo calpestando e piegando l'albero sacro delle tradizioni Nordiche, l'Irminsul, la sacra quercia considerata dai Celto-Germani la colonna portante dell'universo, esattamente come l’Yggdrasil: una evidente testimonianza della eliminazione da parte del Cristianesimo dell'antico culto pagano.

Difatti Carlo Magno fervido cattolico, quando conquistò queste terre durante la guerra contro i Sassoni, si rese immediatamente conto di quanto fosse grande l'energia ed il potere presenti ad Externsteine, arrivando non solo a cercare di distruggere tutte le tracce degli antichi culti qui praticati, ma vietandone qualsiasi uso a carattere sacro avendo paura che la sua enorme influenza mistica potesse far risorgere l'antica religione.
Non a caso Externsteine è stato utilizzato dai Druidi, dai sacerdoti degli antichi culti nordici, e molto prima ancora dal popolo mitico che eresse i megaliti su tutto il pianeta. Alcuni studiosi ipotizzano anche che potesse essere praticato il culto di Mitra. Sembra quindi che la Tradizione abbia segnato questo luogo per millenni; la paura di Carlo Magno era ben giustificata! I luoghi sacri, vere e proprie porte sul mistero, sono, da sempre, giudicati pericolosi dal Cristianesimo, con conseguenze che ben si sanno.

Di sicuro l'influenza di Externsteine è rimasta inalterata nel tempo dato che addirittura durante la seconda guerra mondiale questo luogo è stato utilizzato da Himmler per officiare i riti di iniziazione degli ufficiali delle SS. Lo stesso esercito nazista (sempre molto interessato all'esoterismo) effettuò qui una imponente serie di scavi archeologici il cui scopo è rimasto un mistero, dato che i lavori sono stati bruscamente interrotti e tutte le carte riguardanti il progetto distrutte e disperse.
Le grotte scavate nei megaliti
Anche se ormai si parla di Externsteine come di un luogo di culto dei monaci cistercensi (non a caso l'ordine monastico che ebbe stretti contatti con i cavalieri Templari), moltissime sono le testimonianze di un passato spirituale ben diverso; a partire da una delle grotte scavate all'interno dei giganteschi megaliti, chiamata ora "bassa cappella", una stanza piuttosto grande che veniva probabilmente adibita ad uso meditativo dove sulla parete sono incise e chiaramente visibili delle rune.

 Questa stanza è collegata ad altre stanze di dimensioni minori, anch'esse con segni oscuri incisi sulle pareti e dove si respira un'atmosfera magica e suggestiva.

Poco più in là, fuori da queste stanze ai margini di un laghetto che lambisce le rocce l'ennesimo segreto rimasto irrisolto: scavato in una roccia, anch'essa con una runa incisa sopra, si trova una sorta di sarcofago il cui uso è rimasto inspiegato sebbene alcuni storiografi abbiano cercato di trovare una risposta, sostenendo che fosse la riproduzione del Santo Sepolcro di Gerusalemme; ma, dato che pare essere molto più antico, è un'ipotesi che non è sostenuta da molti e che sembra essere un ripiego fatto in mancanza di risposte più convincenti.

Salendo su una impervia scaletta scolpita nella roccia, all'esterno di una delle pietre, si arriva forse nella parte più impressionante: il santuario, posto sulla cima di un megalite; una stanza ora senza tetto, ma anticamente completamente chiusa nella roccia, dove su una parete c'è un'apertura circolare con sotto una colonna con le funzioni probabilmente di altare.

Il sarcofago scavato nella roccia
Qui, al Solstizio d'Estate il primo raggio di sole passa attraverso il foro illuminando l'altare e la parete dietro che reca misteriosi segni. La celebrazione di questo magico momento annuale, non a caso, accomuna Externsteine ai grandi templi megalitici, quali Stonehenge, Newgrange e molti altri sparsi su tutto il pianeta.

Nel 1929 Wilhem Teutd, uno studioso tedesco che considerava Externsteine come un osservatorio astronomico ed il fulcro dei culti antichi nella Germania, provò a fare partire da qui delle ipotetiche linee che unissero idealmente sul territorio tutti i luoghi particolari quali megaliti, antiche cappelle, grotte sacre, eremi; scoprì che in effetti tutti questi posti avevano in comune il fatto di essere i ritrovi delle antiche feste pagane dove la gente si radunava ad osservare il levarsi del sole e della luna tracciando a loro volta altre linee rette capaci di abbracciare tutta la Terra.

Qual è dunque il segreto di Externsteine?

Una sorta di gigantesca "antenna" in grado di comunicare con gli altri luoghi sacri sparsi sul pianeta? Un luogo dove correnti telluriche conferiscono una straordinaria energia? (il sottosuolo pare sia fitto di grotte).

Questo spiegherebbe perché gli antichi sacerdoti ed i Druidi, loro successori, utilizzassero la forza naturale di queste rocce per officiare i loro riti di comunione con la Madre Terra.

Le ipotesi sono molte: ma è certo che Externsteine è un luogo in cui si ha la sensazione di essere a contatto con qualcosa di vivo e pulsante. La percezione che si prova lasciandosi andare è quella di essere pervasi da una forza molto armonica ed estremamente tangibile la cui esistenza ancora oggi rimane avvolta in un mistero e in un alone di leggenda di cui il luogo sembra impregnato.

Una forza che sembra avere affascinato gli uomini di ogni tempo che sono passati di qua e che continua ad essere irradiata, nonostante oggi questo luogo sia considerato un semplice monumento di antichi culti ormai scomparsi. Scomparsi? Nelle nicchie scavate nella pietra sulle pareti del santuario si possono trovare tracce recenti di fuochi e di candele...

Sursa:  http://www.shan-newspaper.com/web/megalitismo/445-il-mistero-di-externsteine.html
----------------------------------------------------------------------------------------------
Cititi si aici:
================

Externsteine, Deutschland. Un complex megalitic misterios, de exceptie. Un grandios sanctuar religios păgân, crestinat ulterior

----------------------------------------------------------------------------------------------


Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regia... in uitare si real pericol!

$
0
0



Cetăţile dacice din jurul Sarmizegetusei Regiaau fost lăsate pradă profanatorilor

Patru cetăţi dacice din patrimoniul UNESCO, aflate în împrejurimile celebrei Sarmizegetusa Regia, au rămas abandonate la mila profanatorilor şi a braconierilor. Ministerul Culturii s-a opus deocamdată demersurilor autorităţilor judeţene de a administra siturile, însă nici nu a luat alte măsuri pentru a proteja monumentele istorice.

Apropierea echinocţiului de toamnă a adus un val de turişti nonconformişti la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. La sfârşit de săptămână, multe dintre pensiunile aflate în împrejurimile siturilor istorice au fost ocupate până la refuz. Echinocţiul din 23 septembrie este unul dintre momentele anului în care cetăţile antice devin locuri de pelerinaj pentru cei care cred că vechile sanctuare ale dacilor se petrec lucruri magice şi tot de aici se pot încărca de energie, practicând diverse ritualuri. În Sarmizegetusa Regia, ritualurile şi meditaţiile sunt interzise, astfel că de această dată cei care au vrut să le practice s-au îndreptat spre celelalte monumente, aflate în împrejurimile fostului oraş antic.

Sarmizegetusa Regia a devenit de aproape doi ani singura aşezare istorică din Munţii Orăştiei în care există un regulament şi un program de vizitare şi, totodată, unul dintre puţinele locuri căruia îi este asigurată paza şi îngrijirea. Celelalte cetăţi dacice au rămas ale nimănui, iar braconierii şi turiştii care ajung să le profaneze nu se izbesc de niciun fel de opoziţie din partea autorităţilor.

Cetăţi fără apărare Turiştii care au vizitat în ultimele săptămâni cetatea dacică de la Costeşti au lăsat aici, pe stâlpii fostului sanctuar dacic, candele, lumânări şi gunoaie menajere. „Au venit oamenii şi au meditat ori s-au rugat. Unii au rămas peste noapte, au făcut focul şi au lăsat în urmă mizerie. Alţii şi-au luat bucăţi din cărămizile de lut ars din turnurile cetăţuii ori şi-au scrijelit numele pe acestea. Se întâmplă de mult timp acest lucru şi nu este bine, pentru că aşezarea este un monument istoric, iar ce distrug oamenii aici nu se mai poate reface”, spune Eugenia Zgăvârdean (61 de ani), cea care îngrijit în ultimii 21 de ani cetatea. Costeşti.


Femeia locuieşte într-o casă în apropierea sitului UNESCO şi a ieşit de curând la pensie. A fost unul dintre puţinii oameni care în ultimii ani s-au ocupat de întreţinerea sitului istoric şi de întâmpinarea turiştilor. Cei care ajung acum la Costeşti mai au la dispoziţie, pentru informare, doar o pancartă metalică în care le este prezentată pe scurt istoria de două milenii a cetăţii şi câteva indicatoare înfipte printre ruinele aşezării. Nimeni nu mai poartă grija cetăţuiei, ale căror ziduri sunt ascunse tot mai mult de buruieni şi frunze moarte. .


 
 Blidaru

Iar situaţia celorlalte cetăţi dacice din împrejurimile Sarmizegetusei Regia este asemănătoare. Zidurile cetăţii Blidaru, în trecut unul dintre cele mai puternice forturi militare ale dacilor, s-au prăbuşit pe unele porţiuni, iar în incinta aşezării aflate în patrimoniul UNESCO turiştii au lăsat rămăşiţele mai multor focuri de tabără. Situl a rămas mai bine conservat faţă de alte monumente istorice, doar pentru că accesul la el este mai dificil, însă doar un localnic din satul Târsa se mai ocupă de îngrijirea lui.

 
Feţele Albe.

Vegetaţia luxuriantă şi trunchiurile de copaci prăbuşite au acoperit ruinele cetăţilor Piatra Roşie şi Băniţa, şi ele aflate în patrimoniul UNESCO, dar părăsite de autorităţi. Cetatea „Feţele Albe”, despre care istoricii susţin că a fost sălaşul preoteselor unei zeiţei antice a destinului şi fertilităţii, a ajuns un loc al amatorilor de ritualuri ezoterice.

Ceartă pe cetăţile nimănui Din luna februarie a acestui an, soarta cetăţilor Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie şi Băniţa era pe cale să se schimbe. Atunci, Consiliul Judeţean Hunedoara a făcut primele demersuri pentru a prelua în administrare, de la Ministerul Culturii, cele patru monumente UNESCO. În urmă cu un an, instituţia devenise administrator al sitului Sarmizegetusa Regia, iar autorităţile judeţene considerau că este nevoie ca şi aceste patru monumente să îşi găsească un nou stăpân, mai interesat de viitorul lor decât statul român.

 
Feţele Albe.

Zilele trecute, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a dat de înţeles că situaţia celor patru situri nu se va schimba prea curând.  „Nu ştiu să vă spun exact în ce stadiu se află demersul Consiliului Judeţean referitor la preluarea celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Ştiu doar că sunt probleme juridice legate de proprietatea asupra terenurilor. Nu suntem noi proprietarii pe toate suprafeţele de acolo”, declara, la Deva, ministrul Kelemen Hunor. Ministrul este contrazis de Vladimir Brilinsky, reprezentant al Serviciului Public de administrare a monumentelor istorice din judeţ, cel care se ocupă în prezent de administrarea sitului.

 
 Sarmizegetusa Regia.

„Noi am făcut toate demersurile ce au ţinut de Consiliul Judeţean Hunedoara pentru a prelua în administrare celelalte cetăţi dacice şi pentru a le putea ulterior pune în valoare, însă nu există voinţă politică din partea guvernanţilor pentru a ni le preda. Preferă ca aceste situri, a căror distrugere este ireversibilă, să rămână ale nimănui”, a declarat Vladimir Brilinsky. 

 
Sarmizegetusa Regia.

Sarmizegetusa Regia şi-a schimbat înfăţişarea. De aproape doi ani, situl UNESCO Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a Daciei pre-romane, a intrat în administrarea autorităţilor din judeţul Hunedoara, care l-au preluat de la Ministerul Culturii. Între timp, situaţia monumentului istoric s-a schimbat. Noii administratori s-au ocupat de îngrijirea sitului UNESCO, iar vechiul oraş cosmopolit al dacilor este păzit de angajaţii unei firme specializate şi de jandarmi.  De asemenea, a fost instituit un program de vizitare a monumentului, iar potrivit autorităţilor judeţene ultimii 18 kilometri ai drumului de acces spre Sarmizegetusa Regia vor fi reabilitaţi pe fonduri de la Uniunea Europeană, până în iarna anului viitor. Din Sarmizegetusa Regia şi din celelalte foste aşezări dacice din Munţii Orăştiei, în ultimele două decenii, braconierii au furat tezaure de aur şi argint în valoare de milioane de euro şi doar o parte din piesele antice din aur şi argint, sustrase în urma săpăturilor ilegale, a fost recuperată.

 22 septembrie 2014

22 septembrie 2014

Citeste mai mult: adev.ro/ncal2q

==============================================

Pestera Topolnita, Ciresu, Mehedinti. Monument al naturii, rezervatie speologica de real interes stiintific... dar pierduta ca OBIECTIV turistic... din lipsa de fonduri si total dezinteres

$
0
0




 Peştera Topolniţa este una dintre cele mai spectaculoase din România, cu formaţiuni unice în lume. Este rezervaţie speologică, declarată monument al naturii.

Peştera Topolniţei, situată în apropierea schitului cu acelaşi nume, se află în partea centrală a Podişului Mehedinţi, între localităţile Marga şi Cireşu, la 30 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin . Apele Topolniţei adunate în subteran au străpuns muntele şi au format galerii gigantice, extrem de spectaculoase.

Peştera are o lungime de aproape 11000 de metri. Este a doua ca mărime din ţară şi a 17-a din lume. Galeriile sunt dispuse pe cinci etaje, dintre care Galeria Racoviţa este cea mai impresionantă formaţiune speologică din Carpaţi. În galerii, cu săli uriaşe şi cascade de apă, se întâlnesc forme bizare de relief, de unde şi denumirile: Marea lumânare, Pădurea cu lumânări, Marele dom stalagnitic, Lacul de Cleştar. Galeriile peşterii Topolniţa sunt dispuse pe mai multe etaje, la intersecţia cărora se află săli uriaşe, unde se găsesc numeroase lacuri şi formaţiuni carstice spectaculoase.

Este o peşteră gigant, cu o reţea de galerii de fosile, subfosile şi active. Prima tentativă de explorare mai avansată aparţine profesorului Sever Popescu din Turnu Severin, care în anul 1956 a descoperit "Culcuşul Vidrelor". Explorarea sistematică a peşterii a fost făcută însă de către specialiştii de la Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române, începând cu anul 1962, ajungându-se în prezent la peste 11 km exploraţi.

Parte integrantă a complexului carstic Topolniţa-Epuran, cele două peşteri cu aceste nume sunt legate între ele prin şase galerii prin care nu a trecut însă niciodata omul. Potrivit speologilor, trecând pe sub portalul de 67 m înălţime, după ce se ocolesc adevărate stânci ciclopice, se pot vedea "păduri" de stalagmite şi chiar o "deltă" minerală, precum şi ameţitoare prăpăstii.

Formaţiuni fosiliere unice în lume

Râul Topolniţa pătrunde în subteran prin gura Prosacului şi iese prin gaura lui Ciocârdie. Galeria Emil Racoviţă, cea mai impresionantă formaţiune speologică din Carpaţi, are 1.570 de metri. În Peştera Topolniţa s-au descoperit urme umane încă din neolitic. Din punct de vedere carstic, aici sunt conservate formaţiuni fosiliere unice în lume. Este o peşteră caldă, cu temperaturi între 8,2 şi 10,8 grade Celsius. Peştera este valoroasă şi datorită speleotermelor imense, cavernamentului gigantic, cursului subteran de apă, faunei subterane şi coloniei de lilieci. Această peşteră adăposteşte numeroase lacuri, formaţiuni impresionante de stalactite şi stalagmite, însoţite de o mare diversitate de forme şi culori din calcit, abisuri nebănuite, labirinturi, torenţi, sectoare subacvatice şi cascade.

Este deschisă doar o singură zi

Peştera Topolniţei este deschisă doar câteva ore pe an, în timpul sărbătorii care îi poartă numele. În restul anului poate fi vizitată doar cu aprobarea Academiei Române. Deşi categoriile de lucrari vizate pentru a asigura accesibilitatea turiştilor în complexul carstic cuprindea piste betonate, cu balustrade şi scări în sectoarele denivelate şi electrificarea peşterii pentru principalele puncte de atracţie, între care Loja, Pădurea de Lumânări, Sala Piticilor ori Lacul de Cleştar, lipsa fondurilor a determinat închiderea peşteriiînainte de 1989. Regretabil că promovarea aproape inexistentă şi nepăsarea autorităţilor duc la necunoaşterea pe mai departe a acestei inegalabile frumuseţi naturale, de pe urma căreia s-ar putea încasa bani buni ce-ar face ca locurile astea să nu mai fie izolate.

-------------------------------------------------------------------------------
 Cititi si aici:
=========================

SARBATOAREA PESTERII TOPOLNITA - CIRESU, Jud.MEHEDINTI. Birthday celebration Topolnita Cave

 ================================

Peştera Topolniţa - Peştera interzisa. Este deschisă doar o singură zi, câteva ore pe an, în timpul sărbătorii care îi poartă numele.

================================

Nikola Tesla : „Totul este Lumina”. 'Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!'

$
0
0
 „Totul este Lumina.” Interviul secret al lui Nikola Tesla ascuns timp de 116 ani. Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!

„Totul este Lumina”. Interviul secret al lui Nikola Tesla ascuns timp de 116 ani. Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!

In 1899, Nikola Tesla a acordat un interviu unui oarecare jurnalist John Smith, in care a afirmat ca „Totul este Lumina.”

Interviul a fost rareori publicat, motiv pentru care se poate spune chiar că acesta e de fapt un “interviu secret”.

Este absolut incredibil, pentru că dezvăluie multe din preocupările marelui savant si o parte din acest interviu este dedicata criticii pe care Tesla o face in privinta Teoriei relativității, a lui Einstein.

Poate că Einstein s-a înşelat; nu există niciun vid, iar totul este energie…

„Totul este Lumina.” Interviul secret al lui Nikola Tesla ascuns timp de 116 ani. Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!

Foto: Tesla se intalneste cu regele Iugoslaviei Petru al II-lea (15 iulie 1942). Pentru că interviul este foarte lung, a fost scurtat mult, fiind pastrate doar ideile principale. Sursa acestui interviu este articolul de pe site-ul aetherforce.com.

Reporter: Domnule Tesla, v-ați câștigat slava omului care s-a implicat în procesele cosmice. Cine sunteţi dvs, domnule Tesla?

Tesla: Este o întrebare corectă, domnule Smith, și voi încerca să vă dau un răspuns corect la ea.

Tesla se considera sârb, nu român!

Reporter: Unii spun că sunteţi din Croația, din zona numită Lika, unde împreună cu oamenii cresc copaci, pietre și cer înstelat.

Tesla: Aşa e, toate acestea sunt adevărate. Sunt mândru de originea mea sârbă și de patria mea Croaţia.

Reporter: Futuriștii spun că primul secol 20 s-a născut cu Nikola Tesla. Ei celebrează câmpul magnetic inversat și laudă inducţia motorului. Tatăl curentului alternativ va face fizica și chimia să domine jumătate din lume. Industria îl va proclama ca sfântul lor suprem.

În laboratorul lui Nikola Tesla, pentru prima dată un atom este rupt. Se creează o armă care cauzează vibrațiile seismice. Razele cosmice întunecate sunt descoperite.

Există suficientă electricitate pentru ca Pământul să devină al doilea Soare!

Tesla: Da, acestea sunt unele dintre descoperirile mele cele mai importante. Dar totuşi sunt un om înfrânt. Nu am realizat cel mai bun lucru pe care îl puteam.

Reporter: Care este, domnule Tesla?

Tesla: Am vrut să luminez întregul pământ. Există suficientă electricitate pentru a deveni un al doilea soare. Lumina ar apărea în jurul ecuatorului, ca un inel în jurul lui Saturn. Omenirea nu este gata pentru ceva măreţ.

În Colorado Springs am străpătruns pământul cu electricitate. De asemenea, putem obţine electricitate din celelalte energii, cum ar fi energia mentală pozitivă. Ea se află în muzica lui Bach sau Mozart sau în versurile de poeți mari.

În interiorul Pământului, există energie de bucurie, pace și dragoste. Am petrecut ani în căutarea modului în care această energie ar putea influența oamenii. Frumusețea și parfumul de trandafir poate fi folosit ca medicament, iar razele soarelui ca aliment.

Viața are un număr infinit de forme și datoria oamenilor de ştiinţă este aceea de a le găsi în orice formă de materie. 


Trei lucruri sunt esențiale în acest sens. Tot ce fac este să le caut. Știu că nu le voi găsi, dar nu voi renunța la ele.

Ce stea misterioasă descoperise Tesla?

Reporter: Ce sunt aceste lucruri?

Tesla: Prima problemă este mâncarea. Ce energie stelară sau terestră este necesară pentru a-i hrăni pe cei flămânzi de pe Pământ? Un alt lucru este acela de a distruge puterea răului și a suferinței din viața trecătoare a omului!

Iar cel de-al treilea lucru este următorul: există o lumină în exces în întreg Universul?

Am descoperit o stea care ar face ca toate legile astronomice și matematice să fie date peste cap. Aceasta stea se află în această galaxie.

Lumina ei s-ar putea concentra într-o asemenea densitate, încât ea ar încăpea într-o sferă mai mică decât un măr şi mai grea decât sistemul nostru solar. Religiile și filozofiile ne învață că omul poate deveni Hristos, Buddha și Zoroastru.

Ceea ce am încercat să dovedesc este aproape de neatins. Aşa trebuie făcut în Univers, astfel încât fiecare ființă să se nască ca Hristos, Buddha sau Zoroastru.

Știu că gravitația atrage tot ceea ce zboară şi intenția mea nu este de a face dispozitive de zbor (avioane sau rachete), ci să învăţ oamenii să-și recapete conştiinţa pe propriile lui aripi.

Mai mult decât atât: am încercat să trezesc energia din aer. Acestea sunt principalele surse de energie. Ceea ce este considerat ca spațiu gol este doar o manifestare a materiei care nu este trezită. Nu există spațiu gol pe această planetă, nici în Univers. În găurile negre, despre care vorbesc astronomii, se află cele mai puternice surse de energie și de viață.

Reporter: Admiratorii dvs. se plâng că atacaţi relativitatea. Ciudat este afirmația dvs. că materia nu are nicio energie. Totul este îmbibat cu energie, unde este ea?

Tesla: În primul rând energia contează, apoi materia.

Reporter: Domnule Tesla, e ca atunci când aţi spus că aţi fost născut de tatăl dvs. şi nu că “v-aţi născut”.

Tesla: Exact! Ce-i cu nașterea Universului? Materia este creată din energia inițială și veșnică, care este lumina. Din strălucirea ei au apărut stelele, planetele, omul și totul pe Pământ și în Univers.

Materia este o expresie a formelor infinite de lumină, pentru că energia este mai veche decât ea.

Există patru legi ale Creației. Prima este aceea că există o sursă pe care mintea nu o poate concepe şi nici matematica nu o poate măsura.

În această sursă se află întreg Universul. În a doua lege, întunericul, care este adevărata natură a luminii, se transformă în lumină. Cea de-a treia lege este necesitatea luminii de a deveni o materie a luminii.

Cea de a patra lege este aceasta: nu există nici început și nici sfârșit; cele trei legi anterioare au întotdeauna loc, iar Creația este eternă.

Premoniţia lui Tesla

Apoi, la un moment dat, Tesla povesteşte reporterului o mică întâmplare paranormală:

Tesla: Mă aflam în Paris, atunci când am văzut moartea mamei mele. În cer, plin de lumină și muzică, pluteau creaturi minunate. Una dintre creaturi semăna cu mama mea, care se uita la mine cu o dragoste infinită.

Cum viziunea a dispărut, am știut că mama mea a murit.

Omul este energie electrică!

Apoi, Tesla ne vorbeşte despre obsesia sa privind electricitatea:

Tesla: Totul este energie electrică. La început a fost lumina, o sursă nesfârşită, din care provine materia şi care se distribuie în toate formele care reprezintă Universul și Pământul, cu toate aspectele ei de viață.

Negrul este adevărata față a luminii, numai că noi nu vedem acest lucru. Electricitatea are puterea de a conduce Pământul, cu orbita sa.

Reporter: Domnule Tesla, sunteţi prea obsedat față de electricitate.

Tesla: Eu sunt electricitatea. Sau, dacă doriți, eu sunt electricitatea în forma umană. Şi dvs. sunteţi electricitate, dle Smith, numai că nu vă daţi seama.

Omul poate învia!

Reporter: Aţi spus că sunt, ca orice ființă, lumină. Acest lucru mă flatează, dar trebuie să mărturisesc, că nu prea înțeleg.

Tesla: De ce trebuie să înţelegeţi, domnule Smith? E suficient să credeţi. Totul este lumină. Și nu uitați: nimeni nu moare, ci se transformă în lumină. Adică, particulele de lumină revin la starea lor inițială.

Reporter: Aceasta este învierea!

Tesla: Eu prefer să o numesc revenirea la starea ei energetică iniţială. Hristos și mulţi alţii cunoșteau secretul.

Eu acum caut cum să păstrez energia umană, nu pentru mine, ci pentru binele tuturor.

Reporter: Credeți că timpul poate fi abolit?

Tesla: Nu chiar, deoarece prima caracteristică a energiei este aceea că ea se transformă. Energia se află în transformare perpetuă.

Dar omul îşi păstrează conștiința după viața pământească. În fiecare colț al Universului există energia vieții; una dintre ele este nemurirea, a cărei origine se află în afara omului, așteptându-l pe el.

Sursa : CYD

-------------------------------------------------- 

Click here: Nikola Tesla 
==================

DESCOPERA MISTERELE BUCEGILOR. Un punct de vedere... interesant!

$
0
0



EFECTUL CELEI DE-A O SUTA MAIMUTE – DESCOPERA MISTERELE BUCEGILOR

Desi sunt „rugat” sa opresc sirul articolelor, va prezint in continuare noi aventuri din cautarile prin Muntii Bucegi. Intamplator sau nu, am numit aceasta formatiune unica „cea de-a o suta maimuta”. Speram sa avem si sprijinul institutiilor abilitate de la nivelul judetului Dambovita pentru a continua cercetarile, iar judetul sa devina unul cu un accentuat caracter turistic. 

Dupa ce v-am prezentat cativa megaliti foarte putin cunoscuti, formatiuni geomorfologie de forme deosebite: Masa Dacilor si Templul, precum si Cristalele de quartz alb si roz, de aceasta data aducem in atentia dumneavoastra un ansamblu de blocuri de piatra, printre care cel din imaginea de mai sus, copia fidela a omului preistoric, sau asa cum l-am numit noi, ”Cea de-a o suta maimuta”.

In aceeasi zona, complexul megalitic se continua cu doua cele doua ” Mumii”. Pentru recunoasterea si atestarea valorii lor de resurse naturale am avut alaturi de noi pe Martin Jensen, specialist in sisteme de navigatie si Marcel Wolters, profesor de stiinte politice. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură. Resursele naturale ale unei țări determină deseori bogăția sa și statutul său în sistemul economic mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, datorită bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru producție.

Nu intamplator am numit formatiunea descoperita de noi, ” Cea de-a o suta maimuta”, ci pornind de la modelul incostientului colectiv al lui Jung si materializat de alti cercetatori de-a lungul timpului, model care este valabil in tot universul, deci si in natura, asa cum este definit in comportamentul uman. Nu vom spune niciodata ca am gasit primul megalit, ci doar unul dintre cei ”o suta”, continuand sa-i identificam pe ceilalti 99.

Punctual, in Muntii Bucegicele mai cunoscute formatiuni geomorfologice sunt Babele si Sfinxul, ele nefiind nici pe departe singurele si nici cele mai importante, teorie pe care am sustinut-o mai sus si in baza careia vom continua sa aducem in atentia dumneavoastra toate celelalte structuri megalitice din aceasta zona muntoasa plina de mister.

cris

Efectul celei de-a o suta maimuțe
Mecanismul pentru acest transfer de idei funcționează în același mod pentru maimuțe ca și pentru toate ființele simțitoare. Noi existăm într-un câmp de conștiință global. Creierul uman în mod constant primește și transmite imagini mentale și informații din și către câmpul de conștiință global, în care suntem cufundați. Mintea globală, altfel cunoscută ca inconștientul colectiv al lui Jung, nu încetează să funcționeze, datorită câtorva sceptici cărora nu le plac efectele sale. Aceasta funcționează la fel, mereu, trecând informații de la un individ la altul, pe baza frecvenței lor comune de conștiință prin principiul rezonanței. Dacă maimuțele progresiste au avut o idee nouă, apoi la fel au avut și alte maimuțe progresiv și pe alte insule. Ele au rezonat pe aceeași frecvență a conștiinței.

Ați avut vreodată o idee, în același timp când alte persoane au exprimat sau au folosit acea idee? Probabil ai spus, „Hei! Eu m-am gândit primul!„Ei bine, acesta e modul în care mintea globală lucrează. Este un câmp pe care-l împărtășim cu toate celelalte ființe simțitoare, dar în mod special cu cei ce au tematica și frecvențele minții care vă interesează cel mai mult în particular.
Cristi Iordache

-----------------------------------------------------------------

Podul lui Dumnezeu. Grădina Zmeilor. Lacul cu vârtej. Legende. Mistere. Comori inestimabile. România, Grădina Maicii Domnului

$
0
0


Ţara noastră ascunde multe locuri de o frumuseţe ireală, care par desprise din poveşti şi sunt puţin cunoscute. Turistii straini aleg să vină în România pentru că peisajele îi încântă de fiecare dată, iar oamenii sunt foarte primitori şi calzi. Iată 3 locuri din România pe care poate că nu le-ai vizitat, dar trebuie neapărat să o faci:

Podul lui Dumnezeu
 Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este unicul pasaj natural rutier funcțional la nivel național, traversat de DJ 670 Baia de Aramă-Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier (inclusiv de mare tonaj). Ca alcătuire petrografică prezintă o structură masivă de calcare stratificate în bancuri de 1-2 metri, arcada din aval aflându-se într-o stare de conservare mult mai bună decât cea din amonte.

Legende:
  • Din bătrâni se povestește că, aici locuia Dracul, oamenii rugându-se lui Dumnezeu să-i scape de el. Atunci, Dumezeu, a lovit cu palma în tavanul peșterii, unde locuia Diavolul, care s-a prăbușit peste intrare. Dar Dracul a scăpat, ieșind pe cealaltă gură a peșterii și s-a agățat cu ghearele de vârful Dealul Peșterii.Dracu s-ar fi urcat apoi pe o stâncă, ce-i poartă numele: Stânca Dracului.
  •  
  • Altă legendă spune ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă prin Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, punându-i în traistă o găină cu gâtul tăiat, o pâine și un cuțit, acuzându-l de furt. Pe la anul 1370, călugărul era în căutarea unei cascade care i s-a arătat în vis și deasupra careia trebuia să construiască o mănăstire.Din Ponoarele, a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea (Mănăstirea Tismana). Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Și chiar așa s-a întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit 8 mori,iar în ea nu trăiește nici un pește.
  • O altă legendă spune că podul a fost construit de Hercule.
  •  
Podului lui Dumnezeu de la Ponoare,
podul-lui-dumnezeu
podul-lui-dumnezeu (2)

Grădina Zmeilor
 Grădina Zmeilor (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan.
Rezervația naturală Grădina Zmeilor a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare.

Arealul „Grădina Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci (Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”.

Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului.

gradina-zmeilor-1024x768
Zmeii contasteaza placut cu dealurle molcome ale Salajului
Zmeii contasteaza placut cu dealurile molcome ale Salajului
gradinazmeilorsalaj

Lacul cu vârtej
Lacul de acumulare Vida este un lac artificial realizat pe Râul Holod (Vida) print-un baraj de anrocamente de 10 m. înălțime.]

Barajul Vida este un baraj de anrocamente de 10 m înălțime, cu o lungime la coronament de 70 m. Pentru evacuarea debitelor maxime, barajul a fost prevăzut cu un deversor tip pâlnie. Barajul a fost terminat în anul 1967.

Pe locul actual al barajului înainte de 1967 se afla cea mai veche moară din satul Luncasprie, numită moara lui Lioliu. Pe acest loc se aflau doar două case, a morarului și fiului acestuia.

Din locul acesta se putea ajunge pe o potecă îngustă în satul Răcaș, sat aflat foarte sus între dealuri.

Lacul de acumulare are un volum de 0,4 milioane m3 și o suprafață de 6 ha. O curiozitate turistica a acestui lac o reprezinta palnia de deversare, cu rolul de a normaliza debitul cand sunt precipitatii abundente in zona.

646x528

lacul-cu-vartej-observator-tv
Lacul-Vida
ziarulonline.com

Sursa:
 http://oficialmedia.com/trei-locuri-mai-putin-cunoscute-din-romania-dar-unice-in-lume/
-----------------------------------------------------------------------------

Profetia Sfantului Nil Atonitul, despre Antihrist si sfarsitul lumii. Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului...; ... şi ei [oamenii] vor fi mai răi decât animalele sălbatice...

$
0
0



O profeţie recunoscută ca fiind a Sfântului Nil, un ascet din Muntele Athoscare a trăit cu 600 de ani în urmă, vorbeşte despre venirea lui Antihrist şi despre oamenii care vor trăi în ultimele zile.

Potrivit Sfântului Nil, lucrurile vor începe să se schimbe în jurul anului 1900, când lumea va fi de nerecunoscut pe fondul creşterii nelegiuirilor.

„Înfăţişarea oamenilor se va schimba şi nu vei fi în stare să deosebeşti o femeie de un bărbat, din cauza modului ruşinos de a se îmbrăca şi din cauza părului. Oamenii vor fi înşelaţi de Antihrist şi ei vor fi mai răi decât animalele sălbatice.

Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi respectaţi, iar dragostea va dispare. Conducătorii creştinilor, arhiereii şi preoţii, vor fi oameni încrezuţi (numai cu câteva excepţii), cu totul necunoscători a ceea ce este bine şi ce este rău, şi astfel toată Tradiţia Bisericii şi a creştinilor se va schimba”, se arată în profeţia Sfântului, publicată pe portalul www.cuvantul-ortodox.ro.

Printre oameni va domina imoralitatea şi dorinţa aprigă de a face bani cu orice preţ. Infracţiuni grave pentru, crima sau hoţia, dar şi prostituţia sau relaţiile homosexuale vor deveni un fapt obişnuit.

„Minciunile şi dragostea de bani va creşte pentru cei mai mulţi, precum şi supărarea la cei ce adună bogăţie. Prostituţia, adulterul, păcatele homosexuale, hoţiile şi crimele vor ajunge la cel mai înalt nivel. Omul va fi lipsit de harul lui Dumnezeu primit la Botez şi-şi va pierde mustrarea de conştiinţă”, se mai spune în această profeţie.

Cum lucrează Necuratul
Sfântul Nil considera că toate invenţiile fără de care acum nici nu am putea concepe un trai decent sunt doar metodele Satanei de a controla întreaga lume:
„Satana va da o anume înţelepciune pervertită pentru invenţia lucrurilor, încât oamenii vor fi capabili să vorbească unul cu altul de la un capăt al lumii la celălalt. De asemenea, oamenii vor zbura ca păsările prin aer şi vor călători pe sub apă ca peştii. Cu aceste lucruri, oamenii vor locui în confort, fără să-şi dea seama că Antihrist îi înşeală pe ei, făcându-i să creadă că, dacă au toate cunoştinţele ştiinţifice, nu au nevoie să creadă în Dumnezeu, Cel întreit în Persoane”.

Cine este Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir
Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir (sau Sfântul Nil Athonitul) este prăznuit pe 12 noiembrie. Acesta a fost unul dintre marii asceţi ai lumii, asemenea marilor sfinţi pustnici şi făcători de minuni din primele veacuri creştine. Se spune că după adormirea lui a izvorât atât de mult mir din moaştele sale, că ajungea până în mare. Această minune nemaivazută a adus la acel loc oameni greu bolnavi de pretutindeni. După un timp, corăbierii care treceau au început să adune şi să vândă mirul pentru bani. Din acel moment, au încetat moaştele cuviosului să mai izvorască mir.

Sursa: Mai mult, cititi aici:   http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/11/12/din-profetiile-sfantului-nil-athonitul/
--------------------------------------------------------

Grădina Zmeilor din Gâlgău Almaşului – o minune a naturii... sau artefacte... a caror 'istorie'... e demult uitata?!?

$
0
0



 
Situată în apropiere de satul Gâlgău Almaşului, în judeţul Sălaj, Grădina Zmeilor constituie un amplu fenomen de prăbuşire şi erodare destructivă, dezvolvat în gresia de Sinmihaiu.

„Grădina Zmeilor” cuprinde un ansamblu haotic de stânci cu forme bizare, dispuse la baza abruptului din sud-estul Dealului Dumbrava, pe o suprafaţă de 5 hectare. Cele mai impresionante sunt două stânci în formă de prismă, intitulate sugestiv “Zmeul şi Zmeoiaca”şi au dimensiuni de peste 12 metri.



Apariţia şi evoluţia acestui fenomen natural este  legată de procesele geomorfologice Holocene (ultimii 10.000 ani), când, prin retragerea  şi extinderea abruptului din versantul stâng al văii pârâului Dosuri, s-au declanşat alunecări şi prăbuşiri ale pachetelor de gresii şi microconglomerate, peste un strat de argile roşii.

Rezervaţia naturală Grădina Zmeilor, declarată arie protejată din anul 2000, cuprinde un ansamblu neregulat de stânci cu numele de: “Zmeul şi Zmeoaica”, “Moşul”, “Călugării”, “Căpitanul”, “Soldaţii”, “Eva”, “Dorobanţul”, “Horia, Cloşca şi Crişan”, “Acul Cleopatrei “,“Degeţelul”, “Sfinxul” .



Denumirea „Grădina Zmeilor” evidenţiază şi sugerează varietatea şi ciudăţenia microformelor de relief.  Localnicii îi mai spun şi “Fata Cătanii”, după legenda ce povesteşte despre o fată îndrăgostită de o cătană şi transformată în stană de piatră de blestemul mamei .



Localnicii spun că, demult, o mamă fără suflet poreclită „Cătana”,  şi-ar fi trimis fiica, o fată frumoasă şi cuminte, pe înserat, la stâna de oi de pe Dealul Dumbrava. Cu toate că fata ar fi încercat să-şi înduplece mama, aceasta a fost de neclintit în vorbele ei, spunându-i fetei: “ Dacă n-ai să te duci, să te prefaci în stană de piatra!”



Cu cofa pe umăr, păşind încet, fecioara a pornit să urce poteca spre stâna oilor, dar s-a lăsat repede întunericul, cu fulgere, tunete puternice şi stropi mari şi reci de ploaie. Speriată, fata s-a oprit din drum, a căutat un adăpost, dar negăsind s-a întors spre sat.

După numai câţiva paşi a ajuns-o blestemul mamei, gingaşa fată prefăcându-se într-o stâncă semeaţă.



Actualmente, stânca ce reprezenta “Fata Cătanii” nu mai există. Ea s-a prăbuşit la inundaţiile din 1970. Acesta avea forma unei fete cu părul lung, cu ulcior în mână şi cu o doniţă în spate.
Legat de această poveste s-au scris câteva versuri populare :
Fată, fată, fata mea
Cându-i trece Dumbrava,
Să fii fată blestemată
Să te faci stană de piatră!
Ploaia, vântul să te bată!
Soarele încet să te ardă!

Vai Cătană, vai Cătană!
N-ai avut suflet de mamă,
Rău fata ţi-ai blestemat,
Şi ţi-o fost mare păcat!



Pentru a străbate „Grădina Zmeilor” turiştii au nevoie de cel puţin o oră. Impresionantul monument al naturii se află în satul Gâlgău Almaşului, comuna Bălan, judeţul Sălaj, la 10 km de oraşul Jibou.

„Grădina” poate fi vizitată pe tot parcursul anului. La cabană se organizează frecvent mese festive, pe terenul de fotbal întreceri sportive, iar în poiana dintre cabană şi abruptul stâncos se desfăşoară manifestări culturale de amploare cum sunt Festivalul “Fata Cătanii”, în jurul datei de 20 iulie (Sfântu Ilie), şi o parte a Festivalului internaţional de folclor „Someş cântecele tale” de la Jibou, în jurul datei de 15 august.

Sursa: http://www.financiarul.ro/2013/08/15/gradina-zmeilor-din-galgau-almasului-o-minune-a-naturii/
------------------------------------

Sfinxul din Dobrogea. Culmea Pricopanului. Rezervaţia Naturală Munţii Măcin

$
0
0

Sfinxul din Dobrogea, uimitoarea creaţie a naturii. Măcin, locul unde se găsesc roci pe care călcau primii dinozauri
 
În cei mai vechi munţi din ţara noastră, Măcin, din nordul Dobrogei, dacă urmezi traseul Culmea Pricopanului descoperi o minune a naturii: Sfinxul din Dobrogea.

O piatră şlefuită de vânt şi de secole. Aşa a apărut Sfinxul: chipul unui bărbat îngândurat, cu riduri şi cu fruntea îndreptată spre pământ. Zici că-i chipul unui dobrogean pe care poverile l-au răpus.

Sfinxul din Dobrogea nu este singurul punct de atracţie din Rezervaţia Naturală Munţii Măcin. Aici se găsesc roci vechi de sute de milioane de ani, mult mai vechi decât primii dinozauri pe Pământ.

Indiferent pe ce traseu ai apuca ochii îţi vor fi vrăjiţi de peisaje aride, de stânci ranitice, de păduri mediteraneene, păduri de silvostepă unde creşte bujorul dobrogean, păduri de fagi, canioane săpate de cursurile de apă, poieni cu flori variate.

Toate acestea se împletesc armonios şi fac un aceşti munţi un peisaj unic în ţara noastră.

Rezervaţia Naturală Munţii Măcin vă propune nu mai puţin de nouă trasee turistice.

Traseul Culmea Pricopanului, în lungime de şase kilometri, are următoarea rută: Măcin - Regia Tutunului - Vf. Sulucu Mare - Piatra Râioasă - Şaua Şerparu - Vf. Caramalău - Fântâna de Leac - Măcin

Traseul Culmea Pricopanului poartă paşii vizitatorului printre formaţiuni geologice spectaculoase care au luat naştere acum 255 de milioane de ani. Masivul Pricopan constituie creasta cea mai spectaculoasă din aria parcului. Aici pot fi admirate uriaşe formaţiuni granitice, stânci semeţe şi panorame vaste.

Doar aici poţi admira peisaje de gol alpin. Printre stâncării golaşe întâlnim plante rare de importanţa internaţională precum: clopoţelul dobrogean, garofiţa pitică, merinana.

Această creastă cu vegeraţie pitică şi stâncării este un bun habitat pentru reptile: ţestoasa dobrogeană, guşterul dobrogean, şarpele rău, dar şi pentru mamifere mici: dihorul pătat, jderul de piatră, dihorul de stepă. Culmea Pricopanului este principalul punct de monitorizare a migraţiei păsărilor răpitoare ce ne traversează ţara.


Poveştile Măcinului

Traseul „Poveştile Măcinului“ se adresează tuturor categoriilor de turişti sau vizitatori fiind un traseu de dificultate medie. Traseul are punctul de plecare din localitatea Greci, intrându-se în parc pe Valea Racova, urcă pe Dealul cu Drum spre vârful Cartalu, pe care îl ocoleşte prin stânga, se continua spre vârful Călcata şi coboară pe Valea Carabalu în localitatea Greci.

În primul punct de pe traseu, reprezentanţii parcului naţional ţi-au pregătit căteva informaţii generale: o scurtă istorie a Dobrogei şi câteva date despre zona Măcinului şi peisajele uimitoare de aici. În acest punct te poţi odihni pe băncuţă, la umbra unui arbore răcoros, înainte de a porni mai departe.

La punctul doi poţi descoperi cum se poate adapta un arbore la condiţiile climatice puţin cam aspre ale Dobrogei: precipitaţii puţine, căldură mare, strat redus de sol. Şi totuţi unii arbori reuşesc şi "pregătesc terenul" pentru alţii.

La punctul trei te aşteaptă o scurtă istorie a evoluţiei peisajului, într-un loc ce-ţi oferă o frumoasă panoramă. Daca este senin poţi vedea şi Dunărea în depărtare.Am adaugat pentru tine şi o mică legendă locală a denumirii localităţii Greci.

Parcurgând traseul la punctul patru vei afla câteva dintre secretele plantelor din Parcul Naţional Munţii Măcinului. Unele plante de pe aceste melaeguri sunt extrem de rare, altele se găsesc doar aici.Pentru a supravieţui în condiţii de ariditate fiecare plantă are mici secrete pentru adaptare.

Aici vei descoperi o zonă specială în cadrul parcului: Rezervaţia Moroianu. Aici se găsesc specii de floră extrem de variate, unele foarte rare şi chiar câteva flori "venite" din îndepărtatul Caucaz, Iran sau Asia Mică.

La punctul şase te aşteaptă o întâlnire pe …hârtie, cu câteva specii de animale din Parcul Naţional Munţii Măcinului.

Dacă ai ajuns deja la numărul şapte, vei afla ceea ce puţini ştiu: în Măcin se găsesc roci vechi de sute de milioane de ani, mult mai vechi decât primii dinozauri pe Pământ.

Sursa:  http://adevarul.ro/locale/tulcea/sfinxul-dobrogea-uimitoarea-creatie-naturii-macin-locul-se-gasesc-roci-calcau-primii-dinozauri-1_558a97ab589925def59f2454/index.html
================================
Cititi si aici:

Sfinxul din Munţii Măcinului. Mormantul. Culmea Pricopanului. Megalitii Dobrogei distrusi de timp, de oameni! News Alert !

===========================

... si aici:

 

Sfinxul Banatean.Sfinxul de la Topleţ. Sfinxul de pe Valea Cernei. Un megalit enigmatic, uitat de toti!

============================

Cele mai frumoase și pitorești sate din România pe care trebuie să le vizitezi. Top 5

$
0
0

Top 5
cele mai frumoase și pitorești sate din România pe care trebuie să le vizitezi.

Zilele de vară însorite sunt tot mai aproape. Iarba crudă și aerul tare de munte te îmbie și probabil abia aștepți să fugi de smog-ul, aglomeraţia şi betoanele încinse ale oraşului. Nu trebuie să ieşi din România ca să găseşti peisaje rustice superbe, asemeni celor din Elveţia sau Franţa. Le avem şi noi. Şi nu numai că le avem, dar sunt cam de o sută de ori mai pitoreşti.
Vă recomandăm 5 dintre cele mai frumoase sate din România, strânse nu de pe internet, ci din poveştile noastre de vacanţă. Aşa că, în cazul în care plănuieşti o escapadă de weekend şi nu ştii ce destinaţie să alegi, inspiră-te din lista de mai jos.
Măgura
 

Satul Măgura, deşi se află la numai 40 de kilometri de Braşov şi la o aruncătură de băţ de Bran-Moeciu, e departe de zgomotele asfaltului şi aglomeraţia oraşului, cu peisaje uluitoare, gospodării risipite pe dealuri şi oameni care-şi duc traiul aspru, de munte. Când veţi ajunge însă acolo, o să vă zâmbească blând și o să vă invite să le treceţi pragul.


La peste 1000 de metri altitudine, satul Măgura stă ca o vatră veche, înconjurat din toate părţile de stâncile încă înzăpezite ale Bucegilor şi Pietrei Craiului. Pare că mâna divină l-a aşezat aici, tocmai ca lumea dezlănțuită să nu îl găsească ușor și să îl altereze.
Măgura este pentru mulți un loc într-o altă lume, mai liniștită, mai fără de griji, mai curată, mai plină de speranță, cu aer proaspăt, cu o viață simplă, un loc unde poți simți ce înseamnă cu adevărat să te afli mai aproape de locurilor minunate care te înconjoară.

Ciocăneşti
Localitatea e alt sat de poveste. Îl găseşti pe valea Bistriţei, pe drumul ce leagă Moldova de Maramureş, nu departe de Vatra Dornei. Pe pancarta de la intrare o să citeşti „sat muzeu”, pentru că e unul dintre puţinele sate româneşti care a reuşit, în ciuda trecerii timpului, să-şi păstreze armonia arhitecturală într-o lume obsedată de termopane, artificii pompoase, finisaje moderne şi grilaje de inox.
Numele îi vine de pe vremurile când sătenii făureau arme şi armuri pentru oştile voievozilor Moldovei. Legenda spune că Ştefan cel Mare ar fi stabilit locul de altar al Mănăstirii Putna slobozind în văzduh o săgeată făcută de oamenii acestor meleaguri. Aici găseşti şi case încondeiate. Da, ai citit bine. Case încondeiate. Sunt de o frumuseţe rară şi arată aşa:


Viscri


Viscri e o localitate cu 1.000 de oameni care a ajuns cunoscută în toată lumea după ce prinţul Charles şi-a cumpărat o casă acolo. Judecând după fotografii, nici nu e greu să-ţi imaginezi de ce s-a îndrăgostit moştenitorul coroanei britanice de meleagurile Braşovului.


Ce trebuie să ştii despre Viscri, în caz că alegi să-l vizitezi? Păi, în primul rând trebuie să ştii că adăposteşte una dintre cele mai spectaculoase şi mai vechi biserici fortificate săseşti, care a şi fost înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO. Dacă ajungi acolo nu trebuie să ratezi nici supa de găină cu tăieţei, pâinea pe vatră şi dulceţurile.

Puţină lume ştie de Dulceaţa de Viscri, lansată oficial în 2012 la Paris. Francezii o pot cumpăra la pachet cu un săculeţ şi o linguriţă de argint, dar tu o poţi primi în schimbul unui zâmbet, sătenii din Viscri sunt foarte generoşi.



Rimetea
Rimetea e unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania. Sătenii spun că aici soarele răsare de două ori. Şi, într-un fel, e chiar aşa. Localitatea e mărginită de versanţi abrupţi, care creează impresia că soarele se ridică de două ori pe cer.

La Rimetea trebuie neapărat să ajungi dacă îţi plac escaladările şi sporturile aeronautice, pentru că – datorită felului în care e aşezată – Rimetea e destinaţia ideală pentru zborul cu parapanta, off the road şi drumeţii. Iar dacă eşti dispus să mai mergi încă 5 kilometri, poţi vizita şi Cetatea Colţeşti, care a fost ridicată în sex. al XIII-lea, pe o stâncă abruptă, pentru a le servi sătenilor ca loc de refugiu din calea invaziilor tătarilor.

Botiza
 
În inima Maramureşului, pe Valea Izei, te aşteaptă un ţinut de poveste, locuit de oameni ce sfidează timpul neostenind niciodată. Botiza a fost atestată documentar în 1373 sub denumirea de Batizha şi, pe lângă frumuseţea locurilor care te va încânta cu siguranţă, aici poţi vizita şi mănăstirea Botiza sau izvorul cu ape minerale Borcut.
Odată ajuns aici, mai poţi vedea şi Bârsana, alt sătuc de care maramureşenii sunt mândri şi care e la fel de pitoresc ca Botiza.


 Sursa: http://subversiv.info/top-5-cele-mai-frumoase-si-pitoresti-sate-din-romania-pe-care-trebuie-sa-le-vizitezi/
---------------------------------------------------

Cateva dintre cele mai frumoase Castele inconjurate de apa ale lumii. Ehee... ce vremuri... ce oameni...

$
0
0
 
 Citeva frumuseti plutitoare – Castelul Herstmonceux, Marea Britanie

Castelul Herstmonceux este un castel construit din caramida, langa Herstmonceux, East Sussex, Anglia. Este unul dintre cele mai vechi si expresive castele de caramida (construit in secolul 15) si care inca nu s-a deteriorat; caramida era un material neobisnuit pentru constructii in acel timp in Anglia. Constructorii castelului Herstmonceux au pus accent mai mult pe grandoare si confort decat pe aparare. Din anul 1957 pana in 1988 a gazduit Observatorul Regal Greenwich. Astazi este folosit de catre Centrul International de Studii Bader al Universitatii Queen’s, Canada. Castelul Herstmonceux este gazda a numeroase evenimente pe parcursul anului, printre care si Festivalul Medieval anual al Angliei in weekend-ul Sarbatorii Bancare din august.

 Castelul Červená Lhota, Republica Ceha


Červená Lhota este un castel situat la 20 de km de Jindřichův Hradec, in sudul Bohemiei, Republica Ceha. Este construit in mijlocul unui lac pe o insula stancoasa. Cladirea pitoreasca renascentista este o destinatie pentru mii de turisti anual. Numele de Červená Lhota inseamna “satul rosu”, denumire venita de la tigla de culoare rosie. Cladirea cu patru aripi si doua etaje, cu o curte interioara mica, ocupa intreaga insula. Un pod de piatra, construit in anul 1622, leaga castelul de malurile iazului, inlocuind podul basculant construit initial. Marginea estica a bazinului este acoperita cu o padure densa, ce formeaza fundalul castelului. O carare circulara marcheaza bazinul. O plimbare in jurul bazinului este foarte frumoasa.

 Schloss Nordkirchen, Germania


Schloss Nordkirchen este localizat in Westphalia, Germania, si a fost construit in perioada 1703 si 1734. Este cunoscut si drept “Palatul Versailles de Westphalia”. Castelul este pe o insula rectangulara, imprejmuita de santuri de apa. In cele patru colturi ale castelului se afla patru pavilioane. Gradina frontala are o suprafata de 170 de hectare, decorata cu o frumoasa broderie de flori. Gradinile si padurile inconjuratoare sunt populate cu o multitudine de statui de marmura, ce au fost construite in 1721 de catre sculptorul neamt Johann Wilhelm Gröninger.

 Castelul Moritzburg, Germania


Castelul Moritzburg  este un palat baroc din Moritzburg, Saxonia, la 13 km nord-vest de capitala saxona, Dresden. Castelul are patru turnuri rotunde si este asezat pe o insula artificiala simetrica. Este denumit dupa ducele Moritz de Saxonia, care avea contruita aici cabana de vanatoare intre anii 1542 si 1546. Padurile si lacurile de prin imprejurimi au fost zone preferate de vanatoare pentru principii si regii Saxoniei.

 Castelul Vischering, Germania


Castelul Vischering este situat in North Rhine-Westfalia si este cel mai tipic castel inconjurat de santuri de apa din regiunea Münster a Germaniei. Aceasta regiune are cea mai mare concentratie de castele, palate si fortificatii din Germania. Castelul consta intr-o curte exterioara defensiva, porti defensive, santuri, pod, cladire principala si capela. Peretii de gresie, tigla rosie face ca reflexia lor in apa sa asigure privelisti armonioase din padurile din imprejurimi.

 Castelul Trakai Island, Lituania


Castelul Trakai Island este un castel situat in Trakai, Lituania, pe o insula in Lacul Galvė. Castelul mai este denumit si “Micul Marienburg”. Constructia castelului de piatra a inceput in secolul 14, si in jurul anului 1409 s-au facut finisajele. Trakai a fost unul din centrele Marelui Ducat al Lituaniei, iar castelul a avut o mare importanta strategica. Castelul Trakai Island este astazi centrul unde se organizeaza concerte, evenimente si festivaluri. In Lituania, este considerat a fi cel mai frumos monument istoric dintotdeauna. In 1962, un muzeu a fost deschis aici. In timpul anului, Castelul Trakai Island atrage pana la 300.000 de vizitatori.

 Castelul Leeds, Marea Britanie


Castelul Leeds, este unul din sutele de castele din Marea Britanie si este unic prin faptul ca a devenit un castel confortabil si locuibil. Cu 700 de ani in urma a fost palat regal si nu a avut de suferit in urma unor actiuni militare. Castelul este situat intr-un parc, pe un mic lac, ce ofera priveliste superba, mai ales la apus. Astazi castelul este folosit pentru conferinte politice sau medicale, nunti si alte evenimente care beneficiaza de un mediu frumos, modern si retras intr-un castel vechi de sute de ani.

 Brennhausen, Germania


Brennhausen este un castel in Bavaria, Germania. Este localizat in Parcul Natural Haßberge. Prima atestare documentara a castelului Brennhausen a fost in anul 1182.

 Castelul Schwerin, Germania


Castelul Schwerin este un castel localizat in orasul Schwerin, Germania. Secole de-a rand a fost casa ducilor si marilor duci de Mecklenburg si mai tarziu Mecklenburg-Schwerin. In prezent serveste ca sediu al Parlamentului. Situat intr-o locatie romantica pe o insula mica de pe Lacul Schwerin, Castelul Schwerin este unul dintre exemplele de arhitectura istorica de frunte. Locatia insulei aleasa original pentru refugiul slavilor, prima data documentata in 973, ofera multe avantaje strategice.

 Muiderslot, Olanda


Muiderslot este un castel din Olanda, localizat la gura raului Vecht, la 15 km sud-est de Amsterdam, in Muiden, unde se varsa in, ceea ce era mai demult, Zuiderzee (canal colector). Este unul din cele mai cunoscute castele din Olanda. Muiderslot, este inconjurat de un minunat sant de apa, garnisit si decorat cu obiecte de arta din secolul 16. Castelul este in prezent muzeu national. Interiorul castelului, cu bucatariile si camerele sale, a fost restaurat pentru a arata la fel ca in secolul 17 si numeroase camere gazduiesc acum o colectie autentica de arme si armuri.

 Castelul Glücksburg, Germania


Castelul Glücksburg se afla in orasul Glücksburg, Germania. Este unul din cele mai importante castele renascentiste din Europa de Nord. Acest castel a fost casa ducelui si de asemenea a fost folosit si de regii danezi. Situat pe fiordul Flensburg, castelul este in prezent muzeu si se afla in proprietatea unei fundatii, nemaifiind locuit de familia ducelui. Consiliul directorilor este condus de Christoph, Print de Schleswig-Holstein, titularul curent al titlului de duce si presedintele Casei Glücksburg si Casei Oldenburg.

 Castelul Moyland, Germania


Castelul Moyland este un castel incojurat de santuri de apa in North Rhine-Westphalia, Germania. Numele sau deriva din cuvantul olandez Moiland care inseamna „tara frumoasa”. Numele a fost atribuit probabil de muncitorii olandezi, adusi de catre Jacob van den Eger sa dreneze mlastinile din imprejurimea castelului. Proprietatea castelului consta intr-o cladire cu patru turnuri (un tip de turn fortificat), avand in fata fermele. Fermele au rol in prezent de cafenea pentru muzeu, administratie, biblioteca si un spatiu pentru schimb de experiente.

Sursa    http://informatii-agrorurale.ro/
==============================

Descoperirea... ne răstoarnă istoria. Secretul de la Roşia Montană, păstrat 36 de ani! Speculatii... povesti... ori adevar... cine sa mai stie?!?

$
0
0

O descoperire făcuta în 2012 la Roșia Montană poate schimba tot ce știm despre istoria omenirii, scrie obiectiv.info.

În februarie 2012, o echipa de geologi a făcut săpături la Roșia Montana, în una dintre galeriile descoperite de agatârși, acum 2500 de ani. Au găsit aici o bucată uriașă aparent din „piatră”, cu o compoziție de 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur.

*Agatârșii au fost strămoșii dacilor și au locuit în spațiul în care se află acum România. Herodot a fost primul care a relatat despre acest popor enigmatic, format din oameni foarte luxoși, care se tatuau și purtau bijuterii din aur.


Lespedea care este perfect șlefuită avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o grosime de 3 metri, cântărind cu aproximație 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii însărcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conținut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decat s-ar fi putut obține prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Rosia Montana în urma exploatărilor aurifere, și de 150 de ori mai mult decat tot aurul extras de la suprafață și din toate galeriile de agatârși pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari și de români la un loc.

Ceea ce șocheaza și mai tare este locul unde a fost făcuta această uluitoare descoperire. Lespedea a fost găsită în Galeria Hiperboreana, aflată pe Valea Cornei, sub satul Corna de la Roșia Montana. Acest loc a fost cercetat în urmă cu 36 de ani iar datorită uluitoarelor descoperi arheologice și antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă și apoi sigilată la comanda Securității.

Minerii care au fost chemați să sape în această galerie au murit. Doar 4 oameni au mai rămas în viata. Unul dintre ei, Ion Mois, povestește despre acea noapte pe care nu o va putea uita niciodată.

„Am gasit un os uriaș. Nu mai văzusem așa ceva”

„Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comuniști, dar eu ma trag de fel din Albac, chiar din neamul de moți al lui Avram Iancu, așa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul șef și am primit dispoziție să redeschid, să consolidez și să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăși geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă așa neexploată încă de pe vremea agatârșilor, care la vremea aceea scoteau din ea și prelucrau aurul și argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spună. E drept că se văd urme de căutare și din partea romanilor, dar este limpede ca ei s-au lămurit foarte repede și că au abandonat. Lucrările de consolidare și electrificare au durat aproape până în vara lui 76 și am avut niste probleme cu golirea de apă a unei părți a galeriei care se inundase. Atât valvele din mina cât și electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor.

Tot atunci am găsit un os spălat de ape, așa de mare, cum nu ne mai fusese dat să văd niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roșia Montană, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziție? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai știe de existența lui? Câți am intrat și câți am ieșit din sut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie și să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toții evident iar după ce ne-a pus să semnăm declarațiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei.

„Un schelet uriaș de 10 metri”

Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la București din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu știu, dar așaaa… ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La doua zile după el au venit o echipă întreagă de civili dar și câțiva arheologi cu niște echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliție care a blocat accesul la galeria 13 și a inceput să ne controleze nouă legitimațiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemați din nou, eu și ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări și care deja semnasem declarațiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 și să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.


Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaș, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roșie și de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii își notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alții făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuțianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-și vadă ăla cu Densușianu de treabă, că Densușianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ și cu securitatea. A zis sec: „Scheletul ăsta pleacă la Moscova!”

Citește mai mult pe obiectiv.info

=========================

DISCUL GENETIC AL OMENIRII... o ENIGMA inexplicabila... care înfierbântă creierii multora!

$
0
0

Discul Genetic, vechi de peste 6000 de ani,
oferă noi perspective cu privire la evoluţia umană

Discul Genetic este un artefact remarcabil, care ar putea rescrie din temelii istoria evoluţiei umane. A fost descoperit în Columbia de către profesorul Jamie Gutierrez şi imediat a fost supus unui set de analize pentru a se determina atât originea sa, cât şi mesajul pe care îl transmite.

Studiile de laborator au arătat că Discul Genetic are o vechime de peste 6000 de ani şi a fost realizat cu ajutorul unei tehnologii extrem de avansate. Dimensiunile sale nu sunt ieşite din comun, discul cu pricina are un diametru de numai 27 de centimetri şi cântăreşte puţin peste 2 kilograme. A fost sculptat în lidiană, o piatră de culoare neagră cu o textură abrazivă.

În urma informaţiilor culese nu s-a putut stabili cu exactitate care civilizaţie se ascunde în spatele acestei opere, dar specialiştii au descoperit simbolul unui om-şarpe pe spatele discului, motiv pentru care au presupus că cei care au realizat discul au avut o legătură strânsă cu reptilele.

Mai mult de atât, numeroase informaţii cu privire la genetica umană sunt înşirate pe faţa exterioară a discului, Ciudat este faptul că ele nu se pot vedea cu ochiul liber, ci doar la microscop.

Sculpturile sunt de-a dreptul incredibile pentru că sunt realizate cu o precizie ieşită din comun. Informaţiile pe care le transmit se referă la evoluţia genetică umană. În prima parte sunt reprezentate ovulele şi modul în care sunt fecundate de către spermatozoizi. Apoi, fetusul este prezentat cum se dezvoltă, pentru ca în final să apară naşterea copilului.

Pornind de la aceste informaţii de bază, oamenii de ştiinţă au stabilit că civilizaţia antică care a realizat acest disc deţinea pe lângă cunoştinţe tehnologice mult mai avansate decât în prezent şi numeroase informaţii despre genetică sau procreere.




Discul Genetic devine astfel încă o dovadă vie că în trecutul îndepărtat au existat numeroase civilizaţii pe Terra, care au ajuns să cunoască diferite grade ale evoluţiei, de cele mai multe ori mult mai avansate decât probabil vom atinge noi vreodată.

Sursa http://www.efemeride.ro/discul-genetic-vechi-de-peste-6000-de-ani-ofera-noi-perspective-cu-privire-la-evolutia-umana
-------------------------------------------------------


Pre-Adamic Life: Did It Exist, and Is There Evidence    



================================================

 DETALII, Click here:

==================

 DISCUL GENETIC AL OMENIRII

 Genetic disc of mankind

==========================

Viewing all 251 articles
Browse latest View live